LÍTIC, -Ă adj. 1. Referitor la liză. 2. (Rar) Referitor la piatră; de natura pietrei. [< fr. lithique, cf. gr. lithos – piatră].

-LÍTIC Element secund de compunere savantă, cu semnificația „de piatră”, „pietros”. [< fr. -lithique, it. -litico, cf. gr. lithos].

LÍTIC1, -Ă adj. referitor la liză. (< fr. lytique)

LÍTIC2, -Ă adj. referitor la piatră; de natura pietrei. (< fr. lithique)

-LÍTIC4 elem. lit2(o)-.

-LÍTIC3 elem. -lit1. ()

LIT2(O)-, -LÍT, -LÍTIC elem. „piatră”. (< fr. lith/o/-, -lithe, -lithique, cf. gr. lithos)

litic, (engl.= lithic), despre un constituent alogen al unei roci sedimentare, reprezentat printr-un fragment de rocă preexistentă, indiferent de natura sa petrografică. Fragmentele l. sunt principalii constituenți ai breciilor și conglomeratelor, ai gresiilor l., ai graywackelor l. etc.

-LITIC1 „de piatră, pietros”. ◊ gr. lithikos „de piatră” > fr. -lithique, it. -litico, engl. -lithic, germ. -lithisch > rom. -litic.

-LITIC2 „descompus, disociat, dizolvat”. ◊ gr. lytikos „care descompune, care dizolvă” > fr. -lytique, engl. -lytic, it. -litico, germ. -lytisch > rom. -litic.