lisa definitie

4 intrări

24 definiții pentru lisa

LISÁ, lisez, vb. I. Tranz. A spăla și a netezi lâna pieptănată. – Din fr. lisser.
LÍSĂ, lise, s. f. 1. Bară orizontală de lemn, de beton sau de oțel fixată între stâlpii unei balustrade. 2. Bară metalică sau de lemn fixată perpendicular pe cadrele fuzelajului sau pe nervurile aripii unui avion, cu rol de fixare și de susținere a învelișului acestuia. – Din fr. lisse.
LISÁ, lisez, vb. I. Tranz. A spăla și a netezi lâna pieptănată. – Din fr. lisser.
LÍSĂ, lise, s. f. 1. Bară orizontală de lemn, de beton sau de oțel fixată între stâlpii unei balustrade. 2. Bară metalică sau de lemn fixată perpendicular pe cadrele fuzelajului sau pe nervurile aripii unui avion. – Din fr. lisse.
LÍSĂ, lise, s. f. Bară de lemn, de beton sau de oțel așezată între stîlpii unei balustrade.
lisá (a ~) vb., ind. prez. 3 liseáză
lísă s. f., g.-d. art. lísei; pl. líse
lisá vb., ind. prez. 1 sg. liséz, 3 sg. și pl. liseáză
lísă s. f., g.-d. art. lísei; pl. líse
LIS, -Ă adj. (Rar) Neted. [< fr. lisse].
LISÁ vb. I. tr. A efectua operația de lisare. [< fr. lisser].
LÍSĂ s.f. 1. Bară orizontală așezată între stâlpii unei balustrade. 2. Bară metalică sau de lemn montată perpendicular pe cadrele fuzelajului sau pe nervurile aripii unui avion. [< fr. lisse].
LIS1-, -Ă adj. neted. (< fr. lisse)
LISÁ vb. tr. a spăla și netezi un material textil. (< fr. lisser)
LÍSĂ s. f. 1. bară orizontală între stâlpii unei balustrade. 2. bară metalică sau de lemn montată perpendicular pe cadrele fuzelajului sau pe nervurile aripii unui avion. (< fr. lisse)
lis (-să), adj. – (Cîine sau cal) cu păr alb. Bg. lis „animal care are o pată albă în frunte”, sb. lisa „pată albă pe cap” (Weigand, Krit. Jb., IX, I, 76; REW 5081). Der. din lat. *lisius „neted” (Pușcariu 985; REW 5081) sau din ven. lis (Pascu, Etimologii, 51; Pascu, Beiträge, 10) nu e probabilă. – Der. lisei, s. m. (Banat, nume de cîine).
lísă s. f. – Dulceață de chitre. Origine dubioasă. După Cihac, II, 168, din sl. liti „a topi”; dar der. nu este clară. Cuvînt rar.
LÍSĂ ~e f. Bară de lemn, de metal sau de beton prinsă orizontal de stâlpii unei balustrade. /<fr. lisse
lis, -ă, adj. (reg.) 1. (despre cai și câini) cu părul sclipitor și cu o pată albă pe frunte, pe bot. 2. nume dat de ciobani vitelor, câinilor.
lísă s.f. (reg.) 1. fruct zaharisit. 2. floare de grădină. 3. câmp necurățit.
lísă f., pl. e. Chitru (saŭ și alte fructe) fert în zahăr.
LISĂ bară metalică sau de lemn montată perpendicular pe cadrele fuzelajului sau pe nervurile aripilor, legându-le între ele.
LISA 1. Com. în jud. Brașov, situată în Depr. Făgăraș, pe râul omonim; 1.712 loc. (2000). Centru de cojocărit. Moară de apă și joagăr. Muzeu de istorie locală și etnografie (în satul Breaza). Satul L. este menționat documentar în 1527. 2. Com. în jud. Teleorman, situată în Câmpia Boian, pe râul Călmățui și pe țărmul de N al L. Suhaia; 2.755 loc. (2000). Creșterea porcinelor. Piscicultură. Viticultură. Centru de cojocărit. În satul L. se află biserica Sf. Gheorghe (1825) și un conac (1900), azi sediul Primăriei, iar în satul Vânători, biserica Sfinții Voievozi (1846).
Lisa, -veta v. Elisaveta 2.

lisa dex

Intrare: lisă
lisă substantiv feminin
Intrare: lisa
lisa verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: lis (adj.)
lis adj.
Intrare: Lisa
Lisa