LÍRIC, -Ă, lirici, -e, adj. 1. (Spre deosebire de epic și dramatic) Care exprimă sentimentele și emoțiile poetului în legătură cu realitatea. Gen liric. ▭ Se formau ca mărgăritare în fundul sufletului lui, neasemănatele-i poezii lirice. SADOVEANU, E. 132. Am citit cu multă plăcere poezioarele lirice cuprinse în scrisoarea d-voastre. ALECSANDRI, S. 33. ♦ Fig. Sentimental, emotiv, sensibil. Îi păru că are nevoie de vorbe explicative și de elanuri lirice. SADOVEANU, Z. C. 41. Să se ferească de coarda lirică. CARAGIALE, O. VII 292. 2. (Despre poeți) Care scrie îndeosebi poezii lirice (1). Natura nu este pentru autorul «Păcatelor Tinerețelor»... un loc al reveriei solitare și al amintirii... cum era pentru unii din poeții lirici ai vremii. VIANU, A. P. 47. Liricul nostru străbun Orațiu. ODOBESCU, S. III 11. 3. Care se referă la muzica de operă. Opera de stat și reconsiderarea vechiului repertoriu liric [titlu]. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 178, 6.