Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

20 defini╚Ťii pentru liric─â

L├ŹRIC, -─é, lirici, -ce, adj. 1. (Mai ales despre poezii) Care exprim─â direct st─âri afective personale, sentimente intime. ÔÖŽ (Substantivat, f.) Poezia liric─â (1), genul poetic liric. ÔÖŽ (Substantivat, f.) Totalitatea operelor lirice (1) ale unui poet, ale unui popor, ale unei epoci etc. 2. Care apar╚Ťine poeziei (sau literaturii) lirice (1), care este caracteristic poeziei lirice, privitor la poezia liric─â. ÔÖŽ (Despre scriitori; adesea substantivat) Care scrie poezii lirice (1) sau literatur─â liric─â. ÔÖŽ Fig. Sentimental, emotiv, sensibil; plin de entuziasm, exaltat. 3. Care apar╚Ťine muzicii de oper─â, referitor la muzica de oper─â. ÔÖŽ (Despre voce) Care se caracterizeaz─â prin sonoritate dulce, lipsit─â de ├«ncordare, prin mobilitate; (despre c├ónt─âre╚Ťi) care are o astfel de voce. ÔÇô Din fr. lyrique.
L├ŹRIC, -─é, lirici, -ce, adj. 1. (Mai ales despre poezii) Care exprim─â direct st─âri afective personale, sentimente intime. ÔÖŽ (Substantivat, f.) Poezia liric─â (1), genul poetic liric. ÔÖŽ (Substantivat, f.) Totalitatea operelor lirice (1) ale unui poet, ale unui popor, ale unei epoci etc. 2. Care apar╚Ťine poeziei (sau literaturii) lirice (1), care este caracteristic poeziei lirice, privitor la poezia liric─â. ÔÖŽ (Despre scriitori; adesea substantivat) Care scrie poezii lirice (1) sau literatur─â liric─â. ÔÖŽ Fig. Sentimental, emotiv, sensibil; plin de entuziasm, exaltat. 3. Care apar╚Ťine muzicii de oper─â, referitor la muzica de oper─â. ÔÖŽ (Despre voce) Care se caracterizeaz─â prin sonoritate dulce, lipsit─â de ├«ncordare, prin mobilitate; (despre c├ónt─âre╚Ťi) care are o astfel de voce. ÔÇô Din fr. lyrique.
L├ŹRIC, -─é, lirici, -e, adj. 1. (Spre deosebire de epic ╚Öi dramatic) Care exprim─â sentimentele ╚Öi emo╚Ťiile poetului ├«n leg─âtur─â cu realitatea. Gen liric. Ôľş Se formau ca m─ârg─âritare ├«n fundul sufletului lui, neasem─ânatele-i poezii lirice. SADOVEANU, E. 132. Am citit cu mult─â pl─âcere poezioarele lirice cuprinse ├«n scrisoarea d-voastre. ALECSANDRI, S. 33. ÔÖŽ Fig. Sentimental, emotiv, sensibil. ├Äi p─âru c─â are nevoie de vorbe explicative ╚Öi de elanuri lirice. SADOVEANU, Z. C. 41. S─â se fereasc─â de coarda liric─â. CARAGIALE, O. VII 292. 2. (Despre poe╚Ťi) Care scrie ├«ndeosebi poezii lirice (1). Natura nu este pentru autorul ┬źP─âcatelor Tinere╚Ťelor┬╗... un loc al reveriei solitare ╚Öi al amintirii... cum era pentru unii din poe╚Ťii lirici ai vremii. VIANU, A. P. 47. Liricul nostru str─âbun Ora╚Ťiu. ODOBESCU, S. III 11. 3. Care se refer─â la muzica de oper─â. Opera de stat ╚Öi reconsiderarea vechiului repertoriu liric [titlu]. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 178, 6.
L├ŹRIC─é s. f. 1. Totalitatea produc╚Ťiilor lirice ale unui poet, ale unui popor, ale unei epoci. Lirica lui Eminescu. 2. Poezia liric─â, genul poetic liric. Marea for╚Ť─â educativ─â a liricii const─â ├«n faptul c─â cititorul nu vrea pur ╚Öi simplu s─â-l imite pe erou, s─â fie ┬źa╚Öa cum este acest erou┬╗, ci devine el ├«nsu╚Öi acest erou. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 345, 4/1.
l├şric adj. m., pl. l├şrici; f. l├şric─â, pl. l├şrice
l├şric─â s. f., g.-d. art. l├şricii
l├şric adj. m., pl. l├şrici; f. sg. l├şric─â, pl. l├şrice
l├şric─â s. f., g.-d. art. l├şricii
L├ŹRIC adj. sentimental. (Vorbea pe un ton ~.)
L├ŹRIC, -─é adj. 1. Care exprim─â direct sentimente ╚Öi emo╚Ťii ├«n leg─âtur─â cu realitatea. ÔŚŐ Gen liric = gen literar cuprinz├ónd opere care redau realitatea prin evocarea sentimentelor ╚Öi a emo╚Ťiilor poetului. ÔÖŽ (Fig.) Sentimental, sensibil. 2. (Despre poe╚Ťi; adesea s.) Care compune poezii lirice. 3. Referitor la muzica de oper─â. ÔÖŽ (Despre voce) Care se caracterizeaz─â prin sonoritate dulce lipsit─â de ├«ncordare, prin mobilitate. [Cf. fr. lyrique, lat. lyricus, gr. lyrikos < lyra ÔÇô lir─â].
L├ŹRIC─é s.f. 1. Totalitatea operelor lirice ale unui poet, ale unui popor, ale unei epoci. 2. Poezia liric─â, genul liric. [Cf. fr. lyrique].
L├ŹRIC, -─é I. adj. 1. (despre poezii) care exprim─â direct sentimente ╚Öi emo╚Ťii ├«n leg─âtur─â cu realitatea. ÔÖŽ gen ~ = gen literar cuprinz├ónd opere care redau realitatea prin evocarea sentimentelor ╚Öi emo╚Ťiilor poetului. ÔÖŽ (fig.) sentimental, sensibil. 2. (despre poe╚Ťi; ╚Öi s.) care scrie poezii lirice (1). 3. referitor la muzica de oper─â. ÔÖŽ (despre voce) caracterizat─â prin sonoritate dulce, lipsit─â de ├«ncordare, prin mobilitate. II. s. f. 1. totalitatea operelor lirice ale unui poet, ale unui popor, ale unei epoci. 2. poezia liric─â, genul liric. (< fr. lyrique, lat. lyricus)
L├ŹRIC1 ~c─â (~ci, ~ce) 1) Care exprim─â sentimente intime prin intermediul mijloacelor artistice. Poezie ~c─â. ÔŚŐ Gen ~ gen literar care reflect─â realitatea prin prisma sentimentelor ╚Öi emo╚Ťiilor poetului. 2) fig. (despre persoane ╚Öi despre manifest─ârile lor) Care v─âde╚Öte afectivitate sporit─â (ca de poet); sentimental. Pornire ~c─â. 3) (despre poe╚Ťi) Care scrie ├«n genul liric. 4) Care ╚Ťine de muzica de oper─â. Comedie ~c─â. Teatru ~. 5) (despre voce) Care are sonoritate sentimental─â. Artist ~. /<fr. lyrique, lat. lyricus, ngr. lyrik├│s
L├ŹRIC2 ~ci m. Autor de poezii lirice. /<fr. lyrique, lat. lyricus
L├ŹRIC─é ~ci f. Totalitate a operelor lirice ale unui poet, ale unui popor etc. [G.-D. liricii] <fr. lyrique, lat. lyricus, ngr. lyrik├│s
liric a. 1. se zice de versurile (ca ode, imnuri) cari se c├óntau odinioar─â pe lir─â; poezie liric─â, ce poate fi c├óntat─â sau pus─â ├«n muzic─â; 2. fig. plin de entusiasm, de inspira╚Ťiune poetic─â.
liric─â f. poezie liric─â, expresiunea cea mai ├«nalt─â a cuget─ârii ╚Öi a sentimentului; ea ├«mbr─â╚Ťi╚Öeaz─â toate poemele (oda, elegia, balada, sonetul), ├«n cari se exprim─â mi╚Öc─ârile cele mai vii ale sufletului omenesc, dela entuziasmul religios p├ón─â la pasiunile profane.
*l├şric, -─â adj. (vgr. lyrik├│s, lat. l├Żricus). Relativ la lir─â (instrument muzical). Poezie liric─â, la ce─ş vech─ş poezie destinat─â s─â fie c├«ntat─â cu acompaniament de lir─â (oda, ditirambu, coru tragic ╚Öi comic), ─şar az─ş poezie care, f─âr─â s─â fie c├«ntat─â, a p─âstrat forma vechi─ş poezi─ş lirice, ca oda, ditirambu, imnu, cantata ╚Ö. a. Teatru liric, ├«n care se joac─â poeme dramatice acompaniate de muzic─â. Fig. Plin de entuziasm, de inspira╚Ťiune poetic─â. Subst. Poet care face ode, imnur─ş ╚Ö. a.: Pindar fu cel ma─ş mare liric grecesc. S. f. Arta de a face poezi─ş lirice. Adv. ├Än mod liric.
LIRIC adj. sentimental. (Vorbea pe un ton ~.)
liric 1. Caracter l., adjectiv preluat din domeniul literaturii pentru a desemna un specific expresiv meditativ, sentimental al discursului muzical. Este antiteticul lui dramatic; al─âturat cuv├óntului teatru, dram─â, poem, adjectivul indic─â prezen╚Ťa acestui caracter. 2. Gen. l., generic pentru totalitatea teatrului muzical cu variantele ╚Öi subdiviziunile sale [dar restr├óns uneori la genul (I, 1) operei*].

Liric─â dex online | sinonim

Liric─â definitie

Intrare: liric
liric adjectiv
Intrare: liric─â
liric─â substantiv feminin