liră sterlină definitie

40 definiții pentru liră sterlină

LÍRĂ2, lire, s. f. Unitate monetară în Cipru, Egipt, Liban, Malta, San Marino, Siria, Turcia. ◊ Liră sterlină = unitate monetară în Marea Britanie. – Din it. lira.
LÍRĂ1, lire, s. f. 1. Instrument muzical format din două brațe în formă de coarne și mai multe coarde, folosit în Antichitate și în Evul Mediu, mai ales la acompaniere, când se recitau poeme. ♦ Fig. Simbol al talentului, al inspirației și al creației poetice, al poeziei (lirice). 2. (Astron.; art.) Numele unei constelații din emisfera boreală; Ciobanul-cu-Oile, Oierul. 3. (În sintagma) Liră de dilatație = dispozitiv în formă de liră1 (1) sau de buclă, care permite dilatarea unei conducte pentru fluide fierbinți. – Din fr. lyre, lat. lyra.
LÍRĂ2, lire, s. f. Numele mai multor unități monetare principale întrebuințate în diferite țări și epoci. ◊ Liră sterlină = unitate bănească principală în Marea Britanie. – Din it. lira.
LÍRĂ1, lire, s. f. 1. Instrument muzical rudimentar, format dintr-o cutie de rezonanță, două brațe în formă de coarne și mai multe coarde, folosit, în antichitate, mai ales la acompaniere, când se recitau poeme. ♦ Fig. Simbol al talentului poetic, al inspirației poetice, al creației poetice, al poeziei (lirice). 2. (Art.) Numele unei constelații din emisfera boreală; Ciobanul-cu-Oile, Oierul. 3. (În sintagma) Liră de dilatație = dispozitiv în formă de liră1 (1) sau de buclă, care permite dilatarea unei conducte pentru fluide fierbinți. – Din fr. lyre, lat. lyra.
LÍRĂ2, lire, s. f. (Urmat uneori de determinări care arată țara unde a fost emisă moneda) Numele mai multor unități monetare întrebuințate în diferite epoci în țări diferite. Liră sterlină. Liră italiană. ▭ Tot să-i fi rămas bătrînului din atîta zdruncin zece mii de lire turcești. VLAHUȚĂ, O. A. III 66. Bani o mulțime și fel de fel, unii cam ca galbănul, alții ca lira otomană. SLAVICI, O. I 335. – Variantă: (regional) rî́lă (STANCU, D. 381) s. f.
LÍRĂ1, lire, s. f. 1. Instrument muzical cu coarde (de pișcat) folosit în antichitate pentru a acompania recitarea poemelor. V. harpă. Și inima-mi bate De parcă-i o liră cu strune Sub mîini fermecate. TOMA, C. V. 45. Începu Apolon a-și înstruna lira și cînta vreo două cîntece. ISPIRESCU, U. 109. În zadar boltita liră, cea din șapte coarde sună, Tînguirea ta de moarte în cadențele-i adună. EMINESCU, O. I 160. 2. Numele unei constelații. 3. Fig. Simbol al talentului poetic, al inspirației poetice, al creației poetice, al poeziei (lirice). Ei! lira mea, strașnică liră, Putea-vei tu oare... Să cînți cum se iviră... zorile roșii? BENIUC, V. 120. Spune-mi, rogu-te, cum ți se par progresele pe cari lira mea modestă le-a realizat. CARAGIALE, O. VII 50. Ah! de cîte ori voit-am Ca să spînzur lira-n cui? EMINESCU, O. I 105. Precum în vară dulci păsărele Sosesc voios... Veniți aice cu-a voastre lire... O, juni poeți! ALECSANDRI, P. II 164. 4. Îndoitură, în formă de liră (1), care permite dilatarea unei conducte pentru fluide fierbinți. 5. Priză de curent în formă de liră (1), folosită la vehicule cu tracțiune electrică.
Líra (constelație) s. propriu f., g.-d. Lírei
líră (instrument, monedă) s. f., g.-d. art. lírei; pl. líre; (liră sterlină) simb. £
!pásărea-líră (specie de păsări) s. f. art., g.-d. art. pắsării-líră; pl. pắsări-líră
Líra (astron.) s. pr. f.
líră (instrument, monedă) s. f., g.-d. art. lírei; pl. líre
pásărea-líră s. f., pl. păsări-líră
LÍRĂ s. 1. (MUZ.) (înv.) organ. (Cântă la ~.) 2. (ASTRON.; art.) (rar) oierul (art.), (pop.) ciobanul-cu-oile (art.).
LIRĂ STERLÍNĂ s. (înv.) suverian.
LÍRĂ2 s.f. Denumirea mai multor monede străine din trecut și de astăzi. [< it. lira].
LÍRĂ1 s.f. 1. Instrument muzical cu coarde în formă de arc foarte îndoit, cu care poeții din antichitate își acompaniau recitarea poemelor. ♦ (Fig.) Simbol al talentului poetic, al poeziei (lirice). 2. Dispozitiv în formă de liră (1), care permite dilatarea unei conducte. 3. Priză de curent folosită la vehiculele cu tracțiune electrică. 4. Element decorativ în formă de liră (1), utilizat îndeosebi în mobila biedermeier. [< fr. lyre, it. lira, lat., gr. lyra].
LÍRĂ2 s. f. unitatea monetară a unor țări (Cipru, Egipt, Irlanda, Italia, Liban, Siria, Sudan, Turcia). (< it. lira)
LÍRĂ1 s. f. 1. instrument muzical rudimentar, dintr-o cutie de rezonanță, două brațe în formă de coarne și mai multe coarde ciupite cu un plectru, cu care poeții din antichitate își acompaniau recitarea poemelor. ◊ (fig.) simbol al talentului poetic, al poeziei (lirice). 2. dispozitiv în formă de liră (1), care permite dilatarea unei conducte. 3. priză de curent la vehiculele cu tracțiune electrică. 4. element decorativ în formă de liră (1), în mobila Biedermeier. (< fr. lyre, lat., gr. lyra)
líră (líre), s. f. – Monedă turcă și apoi italiană. – Var. rilă. – Mr., megl. liră. It. lira (sec. XIX). E dubletul lui livră, s. f. (monedă și greutate), din fr. livre. Cf. litră.
líră (líre), s. f. – Instrument muzical. Lat. lyra, it. lira (sec. XIX). – Der. (din fr.) liric, adj.; lirism, s. n.
LÍRĂ2 ~e f. Unitate a sistemului monetar în unele țări. ~ italiană. ◊ ~ sterlină unitate monetară în Marea Britanie. /<turc., it. lira
LÍRĂ1 ~e f. 1) Instrument muzical antic, cu coarde fixate pe o cutie de rezonanță și pe două brațe în formă de coarne, servind la acompanierea recitalurilor de poeme. 2) fig. Simbol al inspirației poetice; talent poetic. 3): ~ de dilatație dispozitiv semicircular, care se introduce într-o conductă, prin care curge un fluid fierbinte, pentru a-i permite (fluidului) de a se dilata liber. /<fr. lyre, lat. lyra
liră f. monedă turcească de aur în valoare de 22 fr. și 70 bani. [Turc. LIRA, monedă de aur în valoare de 100 piaștri = it. LIRA].
liră f. 1. instrument de muzică cu coarde, întrebuințat la cei vechi; 2. fig. inspirațiune poetică: sufletul vostru un înger, inima voastră o liră EM. 3. pasăre ce are penele de la coadă recurbate în formă de liră.
2) líră f., pl. e (it. lirà, d. lat. libra, o măsură de greutate și de capacitate; fr. livre. V. litră, livră, nivel). O monetă turcească de aur care, pînă la 1916, valora 22 de francĭ și 78 de banĭ și alta englezească care valora 25,22. În Italia, numele franculuĭ. V. sterlină și pol 1.
1) líră f., pl. e (lat. [d. vgr.] lýra). La ceĭ vechĭ, un instrument muzical cu coarde atinse cu degetu, ca la chitară. Fig. Inspirațiune poetică, poezie. A părăsi lira, a te lăsa de poezie. O pasăre galinacee cu penele de la coadă în formă de liră. O constelațiune de la nord.
LI s. 1. (MUZ.) (înv.) organ. (Cîntă la ~.) 2. (ASTRON.; art.) (rar) oierul (art.), (pop.) ciobanul-cu-oile (art.).
LIRĂ STERLI s. (înv.) suverian.
arciviolata lira v. liră (2).
lira da gamba v. liră (2).
lira de braccio v. liră (2).
lira imperfecta v. liră (2).
lira rustica v. chironda.
lira tedesca v. chironda.
liră 1. V. lyra. 2. (germ. Leier, denumirea utilizată și pentru chironda*). Instrument cordofon cu arcuș din sec. 15-18 ai cărui reprezentanți alcătuiesc o familie numeroasă. Pe lângă coardele destinate melodiei, l. a avut și coarde burdon (II, 2). Cheile de acordaj (2) ale l. erau montate vertical pe jgheabul capului. Tipul tenor, lira da braccio (it. „de braț”) avea 5+2 coarde acordate în sol sol1 re1 la1 mi2 și re re1 (burdon), la un tip de dimensiuni mai mari, de registrul (1) bas, lira da gamba (it. „de picior”), numit și lirone, l. imperfecta (it.) găsim 9 – 13 + 2 coarde. Cel mai grav tip, l. contrabas (it. lirone perfetto, arciviola da l., arciviolata l. accordo*) avea 14 + 2 coarde. 3. Instr. cordofon cu arcuș bine cunoscut în ev. med., având corpul de forma perei, prevăzut cu două orificii de vibrație și 1-4 coarde. 4. Denumirea unui instr. de percuție idiofon alcătuit din plăci de metal acordate cromatic, montate pe un corp de forma l. Se utilizează în fanfare (6). Sunetele se obțin prin lovirea plăcilor cu o baghetă (2). Există două variante de l.: cu 28 plăci, dispuse pe două rânduri și cu 16 plăci dispuse pe un singur rând.
liră-chitară (germ. Lyragitarre), instr. cu coarde ciupite din sec. 18, de forma lirei antice (v. lyră), cu două orificii de vibrație pe față. Între cele două brațe se găsea un al treilea (împărțit prin bare metalice în intervale de semitonuri*), peste care erau întinse 6 coarde metalice. Alte tipuri liră-harfă (fr. Harpolyre și Lyro-harpe) aveau pe fiecare braț câte 3, respectiv câte 2 coarde.
liră-harfă v. liră-chitară.
lyra (gr. λύρα), instrument popular străvechi în țările mediteraneene, îndeosebi în Grecia antică, dar cunoscut și de celți. Din corpul ei, de forma unui vas, se ridică două brațe unite cu partea superioară printr-un suport. Între partea inferioară a corpului și suportului erau întinse 3-5 coarde, accesibile din ambele părți ale instr., acordate (1) probabil pentatonic* și acționate cu ajutorul unui plectru*. V. kithara.
£, simbol pentru liră sterlină.
LÍRĂ2 (< it.) s. f. Unitate monetară în Cipru, Irlanda, Italia, Jamaica, Liban, Libia, Malawi, Nigeria, Egipt, San Marino, Siria, Sudan, Turcia. ◊ L. sterlină = unitate monetară în Marea Britanie.

liră sterlină dex