LÍNTIȚĂ, lintițe, s. f. Nume dat mai multor plante acvatice lipsite de frunze și adesea de rădăcini, cu tulpina lățită, care formează colonii pe suprafața apelor stătătoare sau care curg lin (Lemna). [Pl.: și lintiți] – Linte + suf. -iță.

LÍNTIȚĂ, (rar) lintițe, s. f. Nume dat mai multor plante acvatice lipsite de frunze și adesea de rădăcini, cu tulpina lățită, care formează colonii pe suprafața apelor stătătoare sau care curg lin (Lemna). [Pl.: și lintiți] – Linte + suf. -iță.

LÍNTIȚĂ, (rar) lintițe, s. f. (De obicei cu sens colectiv) Plantă mică care plutește la suprafața apelor stătătoare (Lemna minor). Gîrla a prins la suprafață pînză de lintiță verde. STANCU, D. 205. (În forma de pl. lintiți) Și de pe punte pe coșcovăc, printre lintiți și nuferi, am trecut în ostrov. SADOVEANU, N. F. 61. Era o mlaștină noroioasă cu ochiuri de apă și ici-colo cu pînze verzi de lintiță pe ea. CAMIL PETRESCU, O. II 150. – Pl. și: lintiți.

líntiță s. f., g.-d. art. líntiței; pl. líntițe

líntiță s. f., g.-d. art. líntiței; pl. líntițe

LÍNTIȚĂ s. (BOT.; Lemna) (reg.) lintea-bălților, linte-broștească, linte-de-baltă, linte-sălbatică.

LÍNTIȚĂ ~e f. Specie de alge verzi plutitoare care formează straturi întinse pe suprafața apelor stătătoare; mătasea-broaștei. [G.-D. lintiței] /linte + suf. ~iță

lintiță f. 1. o varietate de linte, plantă acvatică plutind la suprafața apelor stagnante sau lin curgătoare (Lemna); 2. pl. petișoare roșii pe față și pe mâini (la unele persoane).

líntiță (dim. d. linte). O plantă care crește și formează coloniĭ pe suprafața apelor stagnante saŭ care curg încet (lemna). Pl. O boală de pele numită și lipică. – Și -íță.

lipícă f., pl. ĭ (d. lipesc). O boală de pele numită și lintițe.

LINTIȚĂ s. (BOT.; Lemna) (reg.) lintea-bălților, linte-broștească, linte-de-baltă, linte-sălbatică.