32 definiții pentru linte
LÍNTE, (
1, 2)
s. f., (
3) linți,
s. m. pl. 1. S. f. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu flori albe-albăstrui și fructul o păstaie cu semințe plate, comestibile (Lens culinaris);
p. restr. fructul și sămânța acestei plante. ◊
Expr. Până la un bob de linte = absolut tot. Pentru un blid de linte, se spune despre cineva care a comis un act josnic (de trădare), chiar și pentru un profit material neînsemnat.
2. S. f. (
Med. vet.;
pop.) Cisticercoză.
3. S. m. pl. (
Zool.;
pop.) Cisticerci. –
Lat. lens, -ntis. LÍNTE, (
1, 2)
s. f., (
3) linți,
s. m. pl. 1. S. f. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu flori albe-albăstrui și fructul o păstaie cu semințe plate, comestibile (Lens culinaris);
p. restr. fructul și sămânța acestei plante. ◊
Expr. Până la un bob de linte = absolut tot. Pentru un blid de linte, se spune despre cineva care a comis un act josnic (de trădare), chiar și pentru un profit material neînsemnat.
2. S. f. (
Med. vet.;
pop.) Cisticercoză.
3. S. m. pl. (
Zool.;
pop.) Cisticerci. –
Lat. lens, -ntis. FRIGE-LÍNTE s. m. (Familiar) Nume care se dă în batjocură unui om zgîrcit; avar. Trebuie să fie cineva un frige-linte... pentru ca să facă gură pentru un strugur. ALECSANDRI, T. 279.
LÍNTE (
II 2) linți,
s. f. I. (Adesea cu sens colectiv) Plantă din familia leguminoaselor, avînd flori albe cu vinișoare liliachii și fructul o păstaie cu două semințe plate, comestibile (Lens esculenta); fructul și sămînța acestei plante. Am pierdut un fir de linte Ș-o mîndră tare cuminte. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 152. Foicică bob de linte. TEODORESCU, P. P. 270. Două fete culeg linte. ALECSANDRI, P. P. 156. Să ia, cu o peniță curată, cît o linte dintr-această alifie. PISCUPESCU, O. 315. ◊
Expr. Pînă la un bob de linte = pînă la ultima posibilitate, pînă la ultimul ban. Poruncă dau să se plece toți vistieriei, plătind rînduielile pînă la o para și pînă la un bob de linte. SADOVEANU, Z. C. 241. ♦ Mîncare gătită din boabe de linte. ◊
Expr. Blid de linte v. blid. II. 1. Numele popular al cisticercozei.
2. (La
pl.) Cisticerci.
!fríge-línte (
pop.,
fam.)
s. m. și
f.,
g.-d. lui fríge-línte;
pl. fríge-línte
línte (plantă, boală)
s. f.,
g.-d. art. líntei
línte (plantă, cisticercoză) s. f., g.-d. art. líntei FRIGE-LÍNTE s., adj. v. avar, calic, zgârcit. LÍNTE s. (BOT.) 1. (Lens culinaris) (prin Mold.) mazăre. 2. lintea-pratului (Lathyrus pratensis) = (reg.) bobușor, măzăriche. LÍNTE s. v. cisticercoză, cornee, lentilă, sticlă, trichinoză. LINTE-BROȘTEÁSCĂ s. v. lintiță. LINTE-DE-BÁLTĂ s. v. lintiță. LINTE-NEÁGRĂ s. v. orăstícă. LINTEA-BĂLȚILOR s. v. lintiță. línte s. f. – Plantă leguminoasă. –
Mr.,
megl. linte.
Lat. lentem (Pușcariu 984; Candrea-Dens., 1003; REW 4979),
cf. it. lente. –
Der. lintiță,
s. f. (plantă acvatică; pistrui), cu
suf. dim. -iță (Densusianu, Rom., XXXIII, 281). E dublet a lui lentilă,
s. f., din
fr. lentille.
LÍNTE1 f. 1) Plantă leguminoasă alimentară și furajeră, cu frunze compuse, flori albe-albăstrui și fructul păstaie, cu semințe plate. 2) Fructul și sămânța acestei plante. [G.-D. lintei] /<lat. lens, ~tis LÍNTE2 ~ți m. pop. 1) la pl. Larvă a teniei, care se dezvoltă în țesuturile organismelor infectate (în special la mamifere) provocând cisticeroza; cisticerc. 2) Boală a animalelor (transmisibilă și oamenilor), cauzată de acțiunea patogenă a cisticercilor, manifestată prin dureri musculare și tulburări digestive; cisticeroză; măzăriche. /<lat. lens, ~tis frige-linte m. Mold. mare sgârcit (AL.).
linte f. plantă ale carii fructe sunt mici legume romboidale cu două semințe (Lens esculenta);
2. pl.
linți, lepră la porci. [Lat. LENTEM].
frige-cîne și
frige-línte m., pl. tot așa. Fam. Mare avar.
línte f. (lat. lens, lentis, linte, it. lente. V.
lentilă). O legumă papilionacee care face niște boabe turtite (lens esculenta saŭ ervum lens). Lentilă, sticlă p. aparate optice. Pl. Un fel de boală a porcilor. Lintea pratuluĭ. V.
prat. frige-linte s., adj. v. AVAR. CALIC. ZGÎRCIT. LINTE s. (BOT.) 1. (Lens culinaris) (prin Mold.) mazăre. 2. lintea-pratului (Lathyrus pratensis) = (reg.) bobușor, măzăriche. linte s. v. CISTICERCOZĂ. CORNEE. LENTILĂ. STICLĂ. TRICHINOZĂ. linte-broștească s. v. LINTIȚĂ. linte-de-baltă s. v. LINTIȚĂ. linte-neagră s. v. ORĂSTICĂ. linte-sălbatică s. v. LINTIȚĂ. lintea-bălților s. v. LINTIȚĂ. LINTE subst. 1. Lint/ea și -ești tt. 2. Lintec, E., buc., act. 3. Linteș, fam., act.; Lintiș, vecin (17 B III 54), 4. Limte, dobr, (RI XI 206). Linte dex online | sinonim
Linte definitie