LINOLÉUM, linoleumuri, s. n. Țesătură textilă pe care s-a aplicat un amestec de substanțe grase, plastifianți, coloranți etc. și care se utilizează în industrie ca izolant, în gospodărie pentru acoperit mese, dușumele etc. [Pr.: -le-um] – Din fr. linoléum.

LINOLÉUM, linoleumuri, s. n. Țesătură textilă pe care s-a aplicat un amestec de substanțe grase, plastifianți, coloranți etc. și care se întrebuințează în industrie ca izolant, în gospodărie pentru acoperit mese, dușumele etc. [Pr.: -le-um] – Din fr. linoléum.

LINOLÉUM s. n. Țesătură de iută pe care s-a aplicat un strat de rozătură de lemn preparat cu ulei și diferiți coloranți și care se întrebuințează în industrie ca izolant, se așterne pe mese, pe podea în loc de covor etc.

linoléum (-le-um) s. n., art. linoléumul; pl. linoléumuri

linoléum s. n. (sil. -le-um), art. linoléumul; pl. linoléumuri

LINOLÉUM s.n. Țesătură de iută impregnată cu un amestec preparat din răzătură de plută sau de lemn, ulei și diferiți coloranți, care se folosește în industrie ca izolant, la acoperirea pardoselelor etc. [Pron. -le-um. / < fr. linoléum, cf. lat. linum – in, oleum – ulei].

LINOLÉUM s. n. țesătură de iută impregnată cu un amestec din răzătură de plută sau de lemn, ulei și diferiți coloranți, folosit în industrie ca izolant la acoperirea pardoselelor etc. (< fr. linoléum)

LINOLÉUM ~uri n. Țesătură groasă îmbibată și acoperită cu un strat de linoxină, folosită ca izolant sau ca pardoseală. [Sil.-le-um] /<fr. linoleum

*linóleum n. (lat. linum, in, și óleum, uleĭ). Un fel de mușama foarte groasă făcută dintr’o țesătură de ĭută acoperită pe o parte cu un amestec de uleĭ de in oxidat, făină de plută și rășină (colofoniŭ), ĭar pe cea-laltă cu lac. (A fost inventată de Englezu Walton la 1860). – Ob. -éum.