LINÓ s. n. v. linon.

LINÓN, (2) linonuri, s. n. 1. Olandă subțire pentru batiste, bluze, lenjerie de damă etc. 2. Sort de linon (1). [Var.: linó, linóu s. n.] – Din fr. linon.

LINÓU s. n. v. linon.

LINÓ s. n. v. linou.

LINÓN s. n. v. linou.

LINÓU, linouri, s. n. Olandă subțire pentru batiste, bluze, lenjerie de damă etc. [Var.: linó, linón s. n.] – Din fr. linon.

LINÓU s. n. (Adesea determinat prin «de olandă») Țesătură subțire de olandă, din care se confecționează bluze, batiste etc.

!linón s. n.; (sorturi) pl. linónuri

linóu s. n., art. linóul; pl. linóuri[1]

LINÓ s.n. v. linou.

LINO- Element prim de compunere savantă cu sensul de „in”. [Var. lin-. / < lat. linum].

LINÓN s.n. v. linou.

LINÓU s.n. Olandă subțire pentru batiste, bluze etc. [Var. lino, linon s.n. / < fr. linon].

LINO1-/LINIO-, -LÍNIU elem. „rând”, „linie”. (< engl., fr. lino-, cf. lat. linea)

LIN(O)- elem. „in”. (< fr. lino-, cf. gr. linon, lat. linum)

LINO2- elem. lin(o)-.

LINÓU s. n. olandă subțire pentru batiste, bluze etc. (< fr. linon)

LINÓU ~ri n. 1) Țesătură foarte fină de in, folosită pentru batiste, bluze, lenjerie. 2) la pl. Varietăți ale unei astfel de țesături. /<fr. linon[1]

linon n. pânză de in foarte fină.

*linón n., pl. oane saŭ și urĭ (fr. linon, d. lin, in). Un fel de pînză de in foarte fină și deasă.

LINO-1 „rînd, șir tipografic”. ◊ L. linea „linie, rînd” > engl. lino-, fr. id. > rom. lino-. □ ~graf (v. -graf), s. n., mașină tipografică de cules și de turnat rînduri; ~tip (v. -tip), s. n., mașină tipografică de cules și de turnat literele în rînduri întregi; ~tipie (v. -tipie), s. f., culegere tipografică cu ajutorul linotipului.

LINO-2 „in, pînză”. ◊ gr. linon „in” și L. linum „pînză de in” > fr. lino- > rom. lino-. □ ~grafie (v. -grafie), s. f., imprimare pe stofă; ~lit (v. -lit1), s. n., ulei de in, solidificat prin hidrogenare.