Dicționare ale limbii române

9 definiții pentru liniștitor

LINIȘTITÓR, -OÁRE, liniștitori, -oare, adj. Care liniștește, care calmează. – Liniști + suf. -tor.
LINIȘTITÓR, -OÁRE, liniștitori, -oare, adj. Care liniștește, care calmează. – Liniști + suf. -tor.
LINIȘTITÓR, -OÁRE, liniștitori, -oare, adj. Care liniștește, care calmează. Cu cuvinte liniștitoare alină frica surorilor. ISPIRESCU, L. 239. ◊ (Adverbial) Vorbea mereu liniștitor, blînd, cu o dulceață aproape femeiască în glas și în mișcări. DUMITRIU, N. 236.
liniștitór adj. m., pl. liniștitóri; f. sg. și pl. liniștitoáre
liniștitór adj. m., pl. liniștitóri; f. sg. și pl. liniștitoáre
LINIȘTITÓR adj. 1. v. calmant. 2. odihnitor, (pop.) molcomitor. (O atmosferă ~oare.)
Liniștitor ≠ tulburător
LINIȘTITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care liniștește; care calmează; calmant. /a liniști + suf. ~tor
LINIȘTITOR adj. 1. alinător, calmant, (rar) potolitor, ușurător, (pop.) molcomitor. (O substanță medicamentoasă ~.) 2. odihnitor, (pop.) molcomitor. (O atmosferă ~.)

Liniștitor dex online | sinonim

Liniștitor definitie

Intrare: liniștitor
liniștitor adjectiv