LINIÚȚĂ, liniuțe, s. f. Linioară. ◊ Liniuță de unire = a) semn ortografic care servește pentru a marca rostirea împreună a două sau a mai multor cuvinte sau pentru a despărți cuvintele în silabe; b) semn de punctuație folosit pentru a uni două sau mai multe cuvinte legate între ele printr-un strâns raport lexical, morfologic sau sintactic; linioară, cratimă. ♦ (Fam.) Fiecare dintre subdiviziunile gradelor marcate pe un termometru. [Pr.: -ni-u-] – Linie + suf. -uță.

LINIÚȚĂ, liniuțe, s. f. Linioară. ◊ Liniuță de unire = a) semn ortografic care servește pentru a marca rostirea împreună a două sau a mai multor cuvinte sau pentru a despărți cuvintele în silabe; b) semn de punctuație folosit pentru a uni două sau mai multe cuvinte legate între ele printr-un strâns raport lexical, morfologic sau sintactic; linioară, cratimă. ♦ (Fam.) Fiecare dintre subdiviziunile gradelor marcate pe un termometru. [Pr.: -ni-u-] – Linie + suf. -uță.

LINIÚȚĂ, liniuțe, s. f. Linioară. Liniuță de unire = a) semn ortografic care servește pentru a marca rostirea împreună a două sau mai multe cuvinte sau pentru a despărți cuvintele în silabe. V. linioară, cratimă; b) semn de punctuație folosit pentru a uni două cuvinte legate între ele printr-un raport strîns lexical, morfologic sau sintactic. (Chim.) Liniuță de valență = semn grafic care marchează legătura în formulele chimice. ♦ (Familiar) Fiecare dintre subdiviziunile gradelor marcate pe un termometru; linie. 38 de grade și două liniuțe. – Pronunțat: -ni-u-.

liniúță (-ni-u-) s. f., g.-d. art. liniúței; pl. liniúțe

liniúță s. f. (sil. -ni-u-), g.-d. art. liniúței; pl. liniúțe

LINIÚȚĂ s. 1. linioară. (A tras o ~.) 2. (LINGV.) liniuță de unire = cratimă, linioară, trăsură de unire. (~ este un semn ortografic.) 3. linie. (~ a scalei unui termometru.)

liniúță f., pl. e. Linioară.

LINIUȚĂ s. 1. linioară. (A tras o ~.) 2. liniuță de unire = cratimă, linioară, trăsură de unire. (~ este un semn ortografic.) 3. linie. (~ a unui termometru.)