linguroi definitie

9 definiții pentru linguroi

LINGURÓI, linguroaie, s. n. (Fam.) Augmentativ al lui lingură (I 1). ♦ Polonic. ◊ Expr. A mânca banii (sau paralele, averea) cu linguroiul = a cheltui fără măsură. – Lingură + suf. -oi.
LINGURÓI, linguroaie, s. n. Augmentativ al lui lingură(I 1). ♦ Polonic. ◊ Expr. A mânca banii (sau paralele, averea) cu linguroiul = a cheltui fără măsură. – Lingură + suf. -oi.
LINGURÓI, linguroaie, s. n. Augmentativ al lui lingură; lingură mare, polonic. Mestecau în cazane, din mers, cu linguroaiele. CAMILAR, N. I 9. ◊ Expr. A mînca banii (paralele sau averea) cu linguroiul = a cheltui fără măsură. Cînd stai la Paris... mănînci paralele cu linguroiul. C. PETRESCU, R. DR. 167.
lingurói (fam.) s. n., pl. linguroáie
lingurói s. n., pl. linguroáie
LINGURÓI s. v. polonic.
linguroiu n. lingură mare de luat spuma din oală.
linguróĭ n., pl. oaĭe. Lingură mare de scos cĭorba din oală orĭ din castron (în sud și cĭorbalîc, în nord și polonic).
linguroi s. v. POLONIC.

linguroi dex

Intrare: linguroi
linguroi substantiv neutru