LINGURÓI, linguroaie, s. n. (Fam.) Augmentativ al lui lingură (I 1). ♦ Polonic. ◊ Expr. A mânca banii (sau paralele, averea) cu linguroiul = a cheltui fără măsură. – Lingură + suf. -oi.

LINGURÓI, linguroaie, s. n. Augmentativ al lui lingură(I 1). ♦ Polonic. ◊ Expr. A mânca banii (sau paralele, averea) cu linguroiul = a cheltui fără măsură. – Lingură + suf. -oi.

LINGURÓI, linguroaie, s. n. Augmentativ al lui lingură; lingură mare, polonic. Mestecau în cazane, din mers, cu linguroaiele. CAMILAR, N. I 9. ◊ Expr. A mînca banii (paralele sau averea) cu linguroiul = a cheltui fără măsură. Cînd stai la Paris... mănînci paralele cu linguroiul. C. PETRESCU, R. DR. 167.

lingurói (fam.) s. n., pl. linguroáie

lingurói s. n., pl. linguroáie

LINGURÓI s. v. polonic.

linguroiu n. lingură mare de luat spuma din oală.

linguróĭ n., pl. oaĭe. Lingură mare de scos cĭorba din oală orĭ din castron (în sud și cĭorbalîc, în nord și polonic).

linguroi s. v. POLONIC.