Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

27 defini╚Ťii pentru lingur─â

L├ŹNGUR─é, linguri, s. f. I. 1. Obiect de metal sau de lemn pentru uzul casnic, alc─âtuit dintr-o parte oval─â scobit─â ╚Öi dintr-o coad─â. ÔŚŐ Expr. (Fam.) A at├órna (sau a pune, a lega cuiva) lingurile de g├ót (sau ├«n, de br├óu) = a l─âsa pe cineva nem├óncat fiindc─â a venit t├órziu la mas─â. A(-╚Öi) m├ónca banii (sau averea) cu lingura, se spune despre un om (bogat) care cheltuie╚Öte prea mult, care risipe╚Öte. 2. Con╚Ťinutul unei linguri (I 1). 3. (Reg.; ├«n sintagma) Lingura pieptului = furca pieptului. 4. Compus: lingura-z├ónelor = ciuperc─â lemnoas─â, brun─â-ro╚Öcat─â, ce cre╚Öte pe trunchiul ╚Öi pe r─âd─âcinile arborilor; linguri╚Ť─â, linguri╚Ťa-z├ónei (Ganoderma lucidum). II. Nume dat unor unelte sau unor p─âr╚Ťi de instrumente sau de ma╚Öini asem─ân─âtoare cu o lingur─â (I 1). 1. Tub cilindric ├«nchis la cap─âtul de jos cu unul sau cu dou─â ventile, folosit la extrac╚Ťia ╚Ťi╚Ťeiului, la cur─â╚Ťarea g─âurii de sond─â sau la cimentat. 2. Unealt─â de rot─ârie sau de dog─ârie, folosit─â la g─âurirea butucului ro╚Ťii sau la efectuarea vranelor butoaielor. 3. N─âluc─â metalic─â folosit─â la pescuit. ÔÇô Lat. lingula.
L├ŹNGUR─é, linguri, s. f. I. 1. Obiect de metal sau de lemn pentru uzul casnic, alc─âtuit dintr-o parte oval─â scobit─â ╚Öi dintr-o coad─â. ÔŚŐ Expr. (Fam.) A at├órna (sau a pune, a lega cuiva) lingurile de g├ót (sau ├«n, de br├óu) = a l─âsa pe cineva nem├óncat fiindc─â a venit t├órziu la mas─â. A(-╚Öi) m├ónca banii (sau averea) cu lingura, se spune despre un om (bogat) care cheltuie╚Öte prea mult, care risipe╚Öte. 2. Con╚Ťinutul unei linguri (I 1). 3. (Reg.; ├«n sintagma) Lingura pieptului = furca pieptului. 4. Compus: lingura-z├ónelor = ciuperc─â lemnoas─â, brun─â-ro╚Öcat─â, ce cre╚Öte pe trunchiul ╚Öi pe r─âd─âcinile arborilor; linguri╚Ť─â, linguri╚Ťa-z├ónei (Ganoderma lucidum). II. Nume dat unor unelte sau unor p─âr╚Ťi de instrumente sau de ma╚Öini asem─ân─âtoare cu o lingur─â (I 1). 1. Tub cilindric ├«nchis la cap─âtul de jos cu unul sau cu dou─â ventile, folosit la extrac╚Ťia ╚Ťi╚Ťeiului, la cur─â╚Ťarea g─âurii de sond─â sau la cimentat. 2. Unealt─â de rot─ârie sau de dog─ârie, folosit─â la g─âurirea butucului ro╚Ťii sau la efectuarea vranelor butoaielor. 3. N─âluc─â metalic─â folosit─â la pescuit. ÔÇô Lat. lingula.
L├ŹNGUR─é, linguri, s. f. 1. Obiect de metal sau de lemn, alc─âtuit dintr-o parte oval─â scobit─â ╚Öi dintr-o coad─â; serve╚Öte pentru a m├«nca supa sau alte m├«nc─âri lichide. [Mama] ├«nv├«rtea cu-o lingur─â de lemn Prin crati╚Ťa ├«n care sf├«r├«ia r├«nta╚Öul. BENIUC, V. 37. Gheorghi╚Ť─â a╚Öez─â domol lingura l├«ng─â strachin─â ╚Öi ├«mpinse deoparte p├«nea coapt─â anume pentru el. SADOVEANU, B. 60. ╚śi cu aceea╚Öi b─âgare de seam─â soarbe, cu m├«na tremur─âtoare, bor╚Öul din lingura veche de tis─â ro╚Öie. HOGA╚ś, DR. II 116. S─â la╚Öi lingura pe blid, S─â ie╚Öi afar─â pl├«ng├«nd. JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 265. ÔŚŐ Expr. (Familiar) A at├«rna (a pune sau a lega cuiva) lingurile de g├«t (├«n sau la br├«u) = a l─âsa pe cineva nem├«ncat fiindc─â a venit t├«rziu la mas─â. Mama are s─â ne pun─â lingurile ├«n br├«u. C. PETRESCU, R. DR. 92. A(-╚Öi) m├«nca banii (sau averea) cu lingura v. ban.. ÔÖŽ (Determinat de obicei prin ┬źde sup─â┬╗) Polonic. 2. Con╚Ťinutul unei linguri (1). O lingur─â de doctorie. 3. Nume dat unor unelte ori p─âr╚Ťi de instrumente sau de ma╚Öini, asem─ân─âtoare cu o lingur─â (1). Lingura zidarului. Lingura dulgherului. Lingurile morii. ÔÖŽ Tub cilindric, ├«nchis la cap─âtul de jos cu unul sau dou─â ventile, folosit la extrac╚Ťia ╚Ťi╚Ťeiului, la cur─â╚Ťirea g─âurii de sond─â sau la cimentat. 4. (Regional, ├«n expr.) Lingura-pieptului = furca pieptului; lingurea, linguric─â.
!l├şngura-zß║ąnelor (plant─â) s. f. art., g.-d. art. l├şngurii-zß║ąnelor
l├şngur─â s. f., g.-d. art. l├şngurii; pl. l├şnguri
l├şngura-z├ónelor (bot.) s. f.
l├şngur─â s. f., g.-d. art. l├şngurii; pl. l├şnguri
LINGURA-DÓMNULUI s. v. lingurea.
LINGURA-FRUMO├üSELOR s. v. curcube╚Ťea, curcube╚Ťic─â, linguri╚Ťa-z├ónei, piperul-lupului, popilnic, remf.
LINGURA-MAICII-PRÉCESTE s. v. lingurea.
LINGURA-P├ôPII s. v. curcube╚Ťea, curcube╚Ťic─â, mormoloc, piperul-lupului, popilnic, remf.
L├ŹNGUR─é s. v. cancioc, c─âu╚Ö, cr├ósnic.
LINGURĂ DE SCÓS s. v. căuc, căuș, polonic, scafă.
l├şngur─â (l├şnguri), s. f. ÔÇô 1. Obiect cu care se m─ân├«nc─â. ÔÇô 2. Con╚Ťinutul obiectului de sub-1. ÔÇô 3. Instrument de sfredelit. ÔÇô 4. Plant─â, Asarum europauem. ÔÇô 5. (Banat) Mormoloc. ÔÇô 6. Sond─â, sfredel de sondare. ÔÇô Mr., megl. lingur─â, istr. lingur─Ö. Lat. l─şng┼şla, form─â atestat─â de Marcial, rezultat─â din ├«ncruci╚Öarea dintre l─şgula ÔÇ×lingur─âÔÇŁ cu ling─Ľre ÔÇ×a lingeÔÇŁ (Keller, Lat. Wolksetymologie, 85; Pu╚Öcariu 981; Candrea-Dens., 1002; REW 5036), cf. sp. legra (Corominas, III, 60; Rosetti, I, 169, crede c─â s-a p─âstrat numai ├«n rom.). Der. lingurar, s. m. (cel ce face linguri ╚Öi alte obiecte de lemn; era o specialitate a unor grupuri de ╚Ťigani nomazi, care purtau acest nume); linguric─â (var. linguric, lingurea), s. f. (epigastru, partea superioar─â a abdomenului; plant─â, Cochlearia officinalis); lingura╚Ö, s. n. (Mold. de S., epigastru); linguri╚Ť─â, s. f.; linguroi, s. n. (polonic); linguru╚Ö, s. m. (Banat, mormoloc). Din rom. provine bg. lingur ÔÇ×╚Ťigan care face linguri de lemnÔÇŁ (Capidan, Raporturile, 132).
L├ŹNGUR─é ~i f. 1) Obiect de uz casnic const├ónd dintr-o parte oval─â scobit─â ╚Öi o coad─â, folosit pentru a m├ónca alimentele lichide. ~ de mas─â. ~ de desert. ÔŚŐ A m├ónca banii (sau paralele, averea) cu ~a a cheltui mult ╚Öi f─âr─â m─âsur─â. 2) Cantitate de substan╚Ť─â c├ót ├«ncape ├«n partea ad├óncit─â a acestui obiect. 3) Orice unealt─â sau pies─â care are form─â asem─ân─âtoare cu acest obiect. 4) Unealt─â ├«n form─â de tub prev─âzut cu o supap─â, folosit─â pentru a extrage din sonde cantit─â╚Ťi mici de ╚Ťi╚Ťei. 5) Unealt─â de rot─ârie sau de dog─ârie folosit─â la g─âurirea butucului ro╚Ťii, la confec╚Ťionarea vr─ânilor la butoaie etc. [G.-D. lingurii] /<lat. lingula
lingur─â f. 1. unealt─â de buc─ât─ârie ╚Öi de mas─â cu care se m─ân├ónc─â; 2. c├ót con╚Ťine o lingur─â: a b─âut trei linguri de zeam─â; 3. (pieptului) clavicul─â; 4. unealt─â cu care rotarul g─âure╚Öte c─âp─â╚Ť├óna ro╚Ťii spre a face loc osiei. [Lat. LINGULA].
l├şngur─â f., pl. ─ş (lat. l─şg┼şla, lingur─â, pref─âcut apo─ş ├«n lingula, care e dim. d. lingua, limb─â). Unealta cu care se m─ân├«nc─â bucatele lichide (c─şorba, supa) ╚Öi care seam─ân─â cÔÇÖo lop─â╚Ťic─â scobit─â. Sfredel mare de g─âurit butuci─ş al c─âru─ş cap─ât seam─ân─â a lingur─â. Tubu cu care se scoate ╚Ťi╚Ťe─şu, noro─şu ╚Öi p─âm├«ntu la sondele de petrol. Lingura peptulu─ş, partea scobit─â a peptulu─ş pe afar─â. ÔÇô ├Än nord l─ş├║ngur─â.
lingura-Domnului s. v. LINGUREA.
lingura-frumoaselor s. v. CURCUBEȚEA. CURCUBEȚICĂ. LINGURIȚA-ZÎNEI. PIPERUL-LUPULUI. POPILNIC. REMF.
lingura-Maicii-Preceste s. v. LINGUREA.
lingura-popii s. v. CURCUBEȚEA. CURCUBEȚICĂ. MORMOLOC. PIPERUL-LUPULUI. POPILNIC. REMF.
lingur─â s. v. CANCIOG. C─éU╚ś. CR├ÄSNIC.
lingur─â de scos s. v. CAUC. C─éU╚ś. POLONIC. SCAF─é.
a lega (cuiva) lingurile de gât / de brâu expr. a lăsa (pe cineva) nemâncat fiindcă a venit târziu la masă.
a mânca banii cu lingura expr. a cheltui prea mult, a fi risipitor.
a mânca rahat cu lingura / cu polonicul expr. a vorbi într-o manieră demagogică.
a porni de la lingur─â expr. (d. tinerii c─âs─âtori╚Ťi) a ├«ncepe c─âsnicia f─âr─â sprijin material.

Lingur─â dex online | sinonim

Lingur─â definitie

Intrare: lingur─â
lingur─â substantiv feminin
Intrare: lingura-zânelor
lingura-zânelor substantiv feminin articulat (numai) singular
Intrare: lingura-Maicii-Preceste
lingura-Maicii-Preceste substantiv feminin articulat (numai) singular