LINGUÍST, -Ă s. m. și f. v. lingvist.

LINGVÍST, -Ă, lingviști, -ste, s. m. și f. Specialist în lingvistică. [Var.: linguíst, -ă s. m. și f.] – Din fr. linguiste.

LINGUÍST, -Ă s. m. și f. v. lingvist.

LINGVÍST, -Ă, lingviști, -ste, s. m. și f. Specialist în lingvistică. [Var.: linguíst, -ă s. m. și f.] – Din fr. linguiste.

LINGVÍST, -Ă, lingviști, -ste, s. m. și f. Om de știință care se ocupă cu lingvistica. Figura cea mai impunătoare din trecutul lingvisticii romîne este incontestabil Bogdan Petriceicu Hasdeu, cel dintîi lingvist modern al nostru. L. ROM. 1954, nr. 3, 5. Lingviștii progresiști, legați de popor și de limba acestuia, au fost partizani ai ortografiei fonetice. IORDAN, L. R. 222.

lingvíst s. m., pl. lingvíști

lingvístă s. f., g.-d. art. lingvístei; pl. lingvíste

lingvíst s. m., pl. lingvíști^[1]

lingvístă s. f., pl. lingvíste

LINGUÍST, -Ă s.m. și f. v. lingvist.

LINGVÍST, -Ă s.m. și f. Specialist în lingvistică. [Var. linguist, -ă s.m.f. / cf. fr. linguiste].

LINGVÍST, -Ă s. m. f. specialist în lingvistică. ◊ glotolog. (< fr. linguiste)

LINGVÍST ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Specialist în lingvistică. /<fr. linguiste^[1]

linguist m. cel ce se dă studiului limbilor.

*linghíst, -ă s. (fr. linguíste, d. lat. lingua, limbă). Care studiază limbile din punct de vedere științific (nu literar), indiferent dacă-s organu unuĭ popor cult orĭ a unuĭ trib sălbatic. – Fals limbist, -gvist.

LINGVÍST s. m. (cf. fr. linguiste): specialist în lingvistică (v.).