LINGOTIÉRĂ, lingotiere, s. f. Formă metalică (de obicei din fontă) în care se toarnă metalele sau aliajele topite pentru obținerea lingourilor. [Pr.: -ti-e-] – Din fr. lingotière.

LINGOTIÉRĂ, lingotiere, s. f. Formă metalică (de obicei din fontă) în care se toarnă metalele sau aliajele topite pentru obținerea lingourilor. [Pr.: -ti-e-] – Din fr. lingotière.

LINGOTIÉRĂ, lingotiere, s. f. Formă metalică (de obicei de fontă sau de oțel) în care se toarnă metalele sau aliajele topite pentru obținerea lingourilor.

lingotiéră (-ti-e-) s. f., g.-d. art. lingotiérei; pl. lingotiére

lingotiéră s. f. (sil. -ti-e-), g.-d. art. lingotiérei; pl. lingotiére

LINGOTIÉRĂ s.f. Formă metalică în care se toarnă metalul topit pentru obținerea lingourilor. [Pron. -ti-e-. / < fr. lingotière].

LINGOTIÉRĂ s. f. formă metalică în care se toarnă metalul topit pentru obținerea lingourilor. (< fr. lingotière)

LINGOTIÉRĂ ~e f. Formă metalică în care se toarnă metalul sau aliajul topit pentru a obține un lingou. /<fr. lingotiere