lingav definitie

12 definiții pentru lingav

LÍGAV, -Ă adj. v. lingav.
LÍNGAV, -Ă, lingavi, -e, adj. (Pop.) 1. Mofturos la mâncare; care abia se atinge de mâncare. 2. Slab, plăpând, bolnăvicios. [Var.: lígav, -ă adj.] – Cf. bg. ligav, sb. ljigav.
LÍGAV, -Ă adj. v. lingav.
LÍNGAV, -Ă, lingavi, -e, adj. (Pop.) 1. Mofturos la mâncare; care abia se atinge de mâncare. 2. Slab, plăpând, bolnăvicios. [Var.: lígav, -ă adj.] – Cf. bg. ligav, scr. ljigav.
LÍNGAV, -Ă, lingavi, -e, adj. (Rar, despre oameni) 1. Căruia nu-i place orice fel de mîncare, gingaș la mîncare, mofturos. Cum era atunci cu putință... ca apuseanul subțire în gusturi și lingav să guste pastrama și turburelul? M. I. CARAGIALE, C. 49. 2. Slab, plăpînd, bolnăvicios. Le-a rămas un copil, Iancu, uscat, slăbănog... și lingav. STANCU, D. 16.
língav (pop.) adj. m., pl. língavi; f. língavă, pl. língave
língav adj. m., pl. língavi; f. sg. língavă, pl. língave
LÍNGAV adj. v. dificil, mofturos, năzuros.
lingáv (língavă), adj. – (Munt.) Scîrbit, fără poftă de mîncare. – Var. ligav. Sl. lęgavŭ „băbos” (Byhan 317); var., din bg. ligav. Legătură cu sl. (sb., cr.) jlohav „bolnăvicios” (Cihac, II, 171) nu e posibilă; iar cu lingoare, prin intermediul unei forme *lîngav (Loewe 31) cu atît mai puțin.
ligáv, -ă adj. (bg. ligav, bălos). Munt. Delicat la mîncare, nemîncăcĭos, scarandiv. – Și lingáv (după ling) și lîncáv (Munt. vest).
lingáv, -ăvésc, V. ligav, -ăvesc.
lingav adj. v. DIFICIL. MOFTUROS. NĂZUROS.

lingav dex

Intrare: lingav
lingav adjectiv
ligav