lingău definitie

10 definiții pentru lingău

LINGẮU, lingăi, s. m. (Fam.) 1. Om căruia îi place să mănânce mult (mai ales de la alții). 2. (Adesea adjectival) Om lingușitor și slugarnic. – Linge + suf. -ău.
LINGẮU, lingăi, s. m. 1. Om căruia îi place să mănânce mult (mai ales de la alții). 2. (Adesea adjectival) Om lingușitor și slugarnic. – Linge + suf. -ău.
LINGẮU, lingăi, s. m. 1. Om căruia îi place să mănînce mult (mai ales de la alții). Am să mă așez, măi vere, Pe mîncare și pe bere... Să mă bag pintre lingăi Și să frig la nătărăi. ALECSANDRI, T. 912. 2. Om lingușitor. Toată lumea știe că faci parte din suita de lingăi a colonelului. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 161, 8/2. ◊ (Adjectival) Urît mi-a fost în viața mea omul viclean și lingău. CREANGĂ, A. 45. Să te ferești de ciocoi lingăi și de năpîrci lingușitoare. ALECSANDRI, T. 1350.
lingắu (fam.) s. m., art. lingắul; pl. lingắi, art. lingắii
lingău s. m., art. lingăul; pl. lingăi, art. lingăii
LINGĂU s. v. lingușitor.
LINGẮU ~i m. Persoană care vădește o comportare lingușitoare (mai ales în fața superiorilor). /a linge + suf. ~ău
lingău m. parazit.
lingắŭ m. (d. ling). Parazit, om care umblă după mîncare gratuită.
LINGĂU s. lingușitor, (reg.) lingareț, (fig.) periuță. (Mare ~ mai ești!)

lingău dex

Intrare: lingău
lingău substantiv masculin