Dicționare ale limbii române
LINGĂRÍ, lingăresc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv. și reg.) A flata, a linguși pe cineva cu slugărnicie. – Linge + suf. -ări.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
LINGĂRÍ, lingăresc, vb. IV. Tranz. și refl. A flata, a linguși pe cineva cu slugărnicie. – Linge + suf. -ări.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
lingărí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lingărésc, imperf. 3 sg. lingăreá; conj. prez. 3 să lingăreáscă
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
lingărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lingărésc, imperf. 3 sg. lingăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. lingăreáscă
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
LINGĂRÍ vb. (Ban.) a lifuri.
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
LINGĂRI vb. (Ban.) a lifuri.
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
lingărit dex
Intrare: lingări
lingări
verb
grupa a IV-a
conjugarea a VI-a
Intrare: lingărit
lingărire
infinitiv lung
lingărit
participiu