LINEÁR, -Ă adj. v. liniar.

LINIÁR, -Ă, liniari, -e, adj. 1. Care este în formă de linie dreaptă; format din linii geometrice trasate cu ajutorul unor instrumente speciale (linie, compas etc.). ◊ Desen liniar = desen în linii geometrice. Mișcare liniară = mișcare rectilinie. ♦ (Adverbial) în linie dreaptă; rectiliniu. ♦ Fig. Simplu; simplist; uniform, plictisitor. 2. (Despre ecuații) De gradul întâi; (despre funcții) care conține o anumită variabilă numai la puterea întâi. [Pr.: -ni-ar. – Var. lineár, -ă adj.] – Din fr. linéaire, lat. linearis.

LINEÁR, -Ă adj. v. liniar.

LINIÁR, -Ă, liniari, -e, adj. 1. Care este în formă de linie dreaptă; format din linii geometrice trasate cu ajutorul unor instrumente speciale (linie, compas etc.). ◊ Desen liniar = desen în linii geometrice. Mișcare liniară = mișcare rectilinie. ♦ (Adverbial) în linie dreaptă; rectiliniu. ♦ Fig. Simplu; simplist; uniform, plictisitor. 2. (Despre ecuații) De gradul întâi; (despre funcții) care conține o anumită variabilă exclusiv la puterea întâi. [Pr.: -ni-ar. – Var. lineár, -ă adj.] – Din fr. linéaire, lat. linearis.

LINIÁR, -Ă, liniari, -e, adj. 1. În formă de linie dreaptă, format din linii geometrice trasate cu ajutorul unor instrumente speciale (linie, compas, teu etc.). Aceste chenare au și ele o arhitectură bogată de motive liniare în relief, lucrate în ciubucărie. CAMIL PETRESCU, O. II 408. ◊ Metru liniar v. metru. Desen liniar = desen care se folosește doar de liniile contururilor (fără umbră), pentru a reprezenta geometric obiecte măsurabile. ♦ Fig. Drept. Părul inelat... se afla despărțit la mijloc de o cărare liniară. C. PETRESCU, R. DR. 70. ♦ (Adverbial) În linie dreaptă. Are părul negru... retezat liniar pe ochi. C. PETRESCU, Î. II 190. 2. (Despre ecuații) Care este de gradul întîi. – Pronunțat: -ni-ar.

!liniár (rectiliniu, referitor la ecuații) (-ni-ar) adj. m., pl. liniári; f. liniáră, pl. liniáre

lineár („rectiliniu”, mat.) adj. m. (sil. -ne-ar), pl. lineári; f. sg. lineáră, pl. lineáre[1]

liniár (din linii) adj. m. (sil. -ni-ar), pl. liniári; f. sg. liniáră, pl. liniáre[1]

LINEÁR, -Ă adj. v. liniar.

LINIÁR, -Ă adj. 1. În linie dreaptă; format din linii trasate cu diferite instrumente speciale. ◊ Desen liniar = desen în care se folosesc numai linii și contururi (fără umbre). ♦ (Fig.) Drept. ♦ adv. Rectiliniu. 2. (Mat.) A cărui variație poate fi reprezentată printr-o dreaptă. ♦ (Despre ecuații) De gradul întâi. [Var. linear, -ă adj. / cf. fr. linéaire].

LINEÁR, -Ă adj. 1. rectiliniu. 2. (mat.) a cărui variație poate fi reprezentată printr-o dreaptă. ◊ (despre ecuații) de gradul întâi. (< fr. linéaire)

LINÍAR, -Ă adj. 1. dispus în linie dreaptă; din linii trasate cu diferite instrumente speciale. 2. (mat.; despre relații, operatori) a cărui variație poate fi reprezentată geometric printr-o dreaptă. ♦ formă ~ă = polinom omogen și de gradul întâi în raport cu totalitatea variabilelor; desen ~ = desen în care se folosesc numai linii și contururi. ◊ (fig.) drept. 3. (despre organizarea cunoștințelor în programe școlare) care constă în însușirea noțiunilor în formă definitivă și în întreaga lor sferă de cuprindere, fără reluări succesive. (< fr. linéaire, lat. linearis)

LINEÁR ~ă (~i, ~e) 1) (despre mișcare) Care se desfășoară în linie dreaptă; rectiliniu. 2) (despre figuri geometrice) Care este mărginit de linii drepte. /<fr. linéaire[1]

LINIÁR ~ă (~i, ~e) 1) Care are forma unei linii drepte; constituit din linii geometrice, trasate cu ajutorul riglei și al compasului. ◊ Desen ~ desen executat numai din linii și contururi (fără umbre). 2) fig. Care nu pătrunde în esența lucrurilor; lipsit de subtilitate intelectuală; simplist. 3) mat.: Ecuație ~ă ecuație de gradul întâi. [Sil. -ni-ar] /<fr. linéaire, lat. linearis[1]

liniar a. privitor la linii: desen liniar, în care se marchează numai trăsurile.

*lineár și liniár, -ă adj. (lat. linearis și liniaris). Relativ la liniĭ, compus din liniĭ. Desemn linear, desemn geometric, acel întrebuințat de inginerĭ și arhitecțĭ.

liniamént, liniár, V. lineament, linear.

LINIÁR, liniáre, II. S. n. Riglă (1.).[1]