lindină definitie

13 definiții pentru lindină

LÍNDENĂ s. f. v. lindină.
LÍNDINĂ, lindini, s. f. (Pop.) Ou de păduche. [Var.: líndenă s. f.] – Lat. lens, lendinem (= lendem).
LÍNDENĂ s. f. v. lindină.
LÍNDINĂ, lindini, s. f. Ou de păduche. [Var.: líndenă s. f.] – Lat. lens, lendinem (=lendem).
LÍNDENĂ s. f. v. lindină.
LÍNDINĂ, lindini, s. f. Ou de păduche. – Variantă: líndenă (BIBICESCU, P. P. 181, ȘEZ. II 214) s. f.
líndină (pop.) s. f., g.-d. art. líndinii; pl. líndini
líndină s. f., g.-d. art. líndinii; pl. líndini
líndine (líndini), s. f. – Ou de păduche. – Var. lindină. Mr. lindină, istr. lindire. Lat. lĕndĭnem (Densusianu, Hlr., 139; Diez, I, 247; Pușcariu 977; Candrea-Dens., 996; Iordan, Dift., 168; REW 4978), cf. it. lendine, fr. lente, sp. liendre, port. lendea. Der. din sl. lędina (Byhan 316) nu este probabilă. – Der. lindinos, adj. (păduchios).
LÍNDINĂ ~i f. Ou de păduche. [G.-D. lindinii] /<lat. lens, lendinis
lindină f. ou de păduche. [Lat. LENDINEM = clasic LENDEN].
líndină f., pl. ĭ (lat. lĕndo, léndinis îld. lens, lĕndis m. și f.; it. léndine m. și f.; fr. lente [lat. *lénditem], sp. liendre, pg. léndea. Cu vsl. *lendina, rus. lĕadina, buruĭan, n’are legătură). Oŭ de păduche fixat de păr.
lindínă, lindini, s.f. – Ouă de păduchi (ALRRM, 1969: 23). – Lat. lens, lendinem (Scriban, Șăineanu, DEX, MDA).

lindină dex

Intrare: lindină
lindenă
lindină substantiv feminin