lin definitie

46 definiții pentru lin

LIN3, -Ă, lini, -e, adj. 1. Care se mișcă sau se desfășoară în mod egal, fără salturi și treceri bruște (și în ritm moderat); domol, liniștit, potolit. 2. (Despre drumuri, pante etc.) Cu înclinație mică, ușor de urcat sau de străbătut. ♦ (Rar; despre suprafețe) Neted. 3. (Despre sunete) Lipsit de intensitate; blând, potolit. ♦ (Poetic; despre lumină) Cu o strălucire domoală, blândă, odihnitoare. 4. Calm, liniștit. – Lat. lenus, -a (= lenis).
LIN2, linuri, s. n. 1. Vas de lemn, de tablă sau de beton în formă de jgheab, în care se adună și se storc strugurii. 2. Vas de lemn, de tablă sau de beton în care se pune la fermentat materia primă folosită la fabricarea berii, a spirtului etc.; vas, cadă de doage unde se pun la fermentat prunele din care se face țuică. – Din ngr. linós.
LIN1, lini, s. m. Pește cu solzi mărunți, cu corpul gros, acoperit de mucus, care trăiește prin bălți cu apă limpede și nu prea adâncă (Tinca tinca). – Din bg. lin.
LIN3, -Ă, lini, -e, adj. 1. Care se mișcă sau se desfășoară în mod egal, fără salturi și treceri bruște (și în ritm moderat); domol, liniștit, potolit. 2. (Despre drumuri, pante etc.) Cu înclinație mică, ușor de urcat sau de străbătut. ♦ (Rar; despre suprafețe) Neted. 3. (Despre sunete) Lipsit de intensitate; blând, potolit. ♦ (Poetic; despre lumină) Cu o strălucire domoală, blândă, odihnitoare. 4. Calm, liniștit. – Lat. lenus, -a (= lenis).
LIN2, linuri, s. n. 1. Vas de lemn, de tablă sau de beton în formă de jgheab, în care se adună și se storc strugurii. 2. Vas de lemn, de tablă sau de beton în care se pune la fermentat materia primă folosită la fabricarea berii, a spirtului etc.; vas, cadă de doage unde se pun la fermentat prunele din care se face țuică. – Din ngr. linós.
LIN1, lini, s. m. Pește cu solzi mărunți, cu corpul gros, acoperit de mucus, care trăiește prin bălți cu apă limpede și nu prea adâncă (Tinca tinca). – Din bg. lin.
LIN3, -Ă, lini, -e, adj. 1. (În opoziție cu repede, impetuos, vijelios) Care se mișcă sau se desfășoară în mod egal, fără salturi și treceri bruște; domol, liniștit, potolit. Cu voi vin florile-n cîmpie Și nopțile cu poezie Și vînturi line, calde ploi Și veselie. COȘBUC, P. I 91. [Cocostîrcul] vine, se înalță, în cercuri line zboară Și răpide ca gîndul la cuibu-i se coboară. ALECSANDRI, O. 173. ◊ (Adverbial) Atunci calul zboară lin ca vîntul. CREANGĂ, P. 197. Iară tei cu umbra lată și cu flori pînă-n pămînt Înspre apa-ntunecată lin se scutură de vînt. EMINESCU, O. I 154. ♦ (Despre ape) Fără valuri mari, liniștit. Dunărea mi-aduce apă vecinic lină. IOSIF, P. 60. [Rîul] îngheață-n suprafață, dar nu și-n fundu-i lin! MACEDONSKI, O. I 256. Nu curge lină Apa la pîrău? ALECSANDRI, P. I 196. ♦ (Despre pante, drumuri etc.) Cu înclinație mică, ușor de urcat sau de străbătut. Lorena e numai cîmpii dulce-ondulale și dealuri line. SADOVEANU, O. A. II 186. Mergi pe cărare lină. PANN, P. V. I 114. Să venim pe drumuri line. TEODORESCU, P. P. 171. 2. (Despre sunete, în opoziție cu puternic, strident, violent) Lipsit de asprime, blînd, potolit. A vorbit mai departe cu vocea ei lină. GALAN, Z. R. 380. Odaia cea albă, ticnită, Se umple de-o lină cîntare. TOMA, C. V. 118. Mi-e dor de freamăt lin de brazi, De murmur tainic de izvor. IOSIF, P. 64. ◊ (Adverbial) Numai vioarele mai suspinară lin, lin. C. PETRESCU, Î. I 16. Au început șapte tarafuri să cînte lin și dulce. CARAGIALE, O. III 81. Iar pădurea lin suspină și prin frunzele uscate Rînduri, rînduri trece-un framăt, ce le scutură pe toate. EMINESCU, O. I 83. ♦ (Poetic, despre lumină sau surse de lumină) Cu strălucire domoală, blîndă, odihnitoare. Soarele nu ardea, avea o lumină lină de aur, și vîntul abia-abia adia. SADOVEANU, O. V 3. Mă închin la tine, o, dragă, lină stea. ALECSANDRI, P. I 121. 3. (În opoziție cu agitat, tulburat) Calm, liniștit, molcom. În noaptea lină de vară, un susur slab trece prin codrul adormit. SADOVEANU, O. I 284. Să-mi fie somnul lin Și codrul aproape. EMINESCU, O. I 216. Singurul nor care înnegură astă viață lină fu peste doi ani... moartea bunicăi. NEGRUZZI, S. I 110. Viața se trecea lină ca un vis. RUSSO, O. 24. ◊ (Adverbial) Ierburile împrospătate, mirosul... florilor... o făceau să doarmă mult și lin. EMINESCU, N. 11. 4. (Rar; despre suprafețe, în opoziție cu aspru) Neted. Tulpini line de trandafiri sălbateci. CAMILAR, T. 198.
LIN2, linuri, s. n. (Munt., Mold.) Vas de lemn, tablă sau beton în formă de jgheab, în care se adună și se storc strugurii. La cramă ciubărul [cu struguri] se toarnă în lin sau în căzi. I. IONESCU, P. 251. ♦ Vas de lemn, de beton sau de tablă, în care se pune la fermentat materia primă folosită la fabricarea berii, a spirtului etc.; vas, cadă de doage unde se pun la fermentat prunele din care se face țuica.
LIN1, lini, s. m. Pește de apă dulce cu solzi mici; trăiește în bălți cu apă limpede și nu prea adîncă (Tinca vulgaris). Știuca-i numai una, dar linii îi prinzi unul după altul. SADOVEANU, N. F. 105. Se adusese in odaia mare și răcoroasă și masa poruncită de Turnavitu: raci, rasol de lin cu mult untdelemn. CAMIL PETRESCU, O. II 108.
lin1 adj. m., pl. lini; f. línă, pl. líne
lin3 (vas) s. n., pl. línuri
lin2 (pește) s. m., pl. lini
lin adj. m., pl. lini; f. sg. línă, pl. líne
lin (vas) s. n., pl. línuri
lin (pește) s. m., pl. lini
LIN adj. v. blajin, blând, bun, domol, neted, pașnic, plat.
LIN adj., adv. 1. adj. domol, ușor, (înv.) ușure, (fig.) blând, dulce, molatic. (O pantă ~.) 2. adj. v. domol. 3. adv. v. agale. 4. adj. v. liniștit. 5. adj. v. încet. 6. adj. v. ușor. 7. adv. v. ușor.
LIN s. călcătoare, jgheab. (~ pentru mustuit strugurii.)
LIN s. v. acalmie, calm, liniște, pace, tăcere.
Lin ≠ abrupt, iute, priporos, prăpăstios, repede
LIN- v. lino-.
LINO- Element prim de compunere savantă cu sensul de „in”. [Var. lin-. / < lat. linum].
LIN(O)- elem. „in”. (< fr. lino-, cf. gr. linon, lat. linum)
lin (línă), adj. – Liniștit, senin, pașnic. Lat. lĕnis (Pușcariu 973; Candrea-Dens., 988; REW 4977; Iordan, Dift., 169; Rosetti, I, 107), poate prin intermediul unei var. populare *lĕnus, cf. it. lene, leno (Battisti, III, 2201), prov. le, sp. len. Der. liniște, s. f. (calm, pace, tăcere), cu suf. sl. -iște (probabil der. cult, nu este cuvînt pur popular); liniști, vb. (a potoli, a calma); liniștitor, adj. (care liniștește); neliniștit, adj. (fără liniște); neliniști, vb. (a îngrijora, a conturba); neliniște, s. f. (îngrijorare, alarmă, lipsă de calm); neliniștitor, adj. (îngrijorător, alarmant).
lin (-nuri), s. n. – Teasc, călcătoare. Ngr. ληνός (Tiktin; Conev 38; Candrea; Gáldi 206), cf. bg. lin. Der. directă din gr. (Roesler 571; Diculescu, Elementele, 460) nu este posibilă.
lin (líni), s. m. – Pește (Tinca vulgaris). – Mr. (inar). Sl. linĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 28; Miklosich, Lexicon, 337; Cihac, II, 171; Conev 63), cf. sb. linj, ceh. lin, pol. lin, rus. lini.
LIN1 ~ă (~i, ~e) 1) și adverbial Care se produce fără grabă; încet; domol. 2) (despre drumuri, pante etc.) Care este puțin înclinat; cu înclinație mică; domol. 3) (despre sunete) Care este lipsit de intensitate. /<lat. lenus
LIN3 ~uri n. 1) Vas în formă de jgheab în care se strivesc strugurii. 2) Vas mare în care fermentează materia primă pentru fabricarea berii sau a spirtului. /<ngr. linos
LIN2 ~i m. Pește dulcicol, de talie medie, cu corp lat și gros, de culoare verzuie-roșcată, acoperit cu mucozitate, cu gură mică, înzestrat cu două mustăți. /<bulg. lin
lin a. și adv. 1. neturburat: mare lină; 2. încet și fără sgomot: apa curge lin. [Lat. LENIS].
lin n. teasc de vie pentru storsul strugurilor. [Gr. mod. LINÓS].
lin m. pește de apă dulce din genul crapului (Cyprinus tinea). [Slav. LINĬ].
4) lin, -ă adj., pl. f. e (lat. lenis. V. alin). Neturburat, neagitat: mare lină. Încet, puțin aplecat: inclinațiune lină. Adv. Încet, liniștit.
2) lin n., pl. urĭ (ngr. linós, id., de unde și bg. lin; vgr. lenós, de unde și lat. lênis, id.). Călcător, jgheabu în care se calcă (se storc) struguriĭ (azĭ înlocuit pin teasc). V. corită.
3) lin n. fără pl. (d. lin 4). Vechĭ. Rar. Liniște.
1) lin m. (vsl. linŭ, rus. bg. lin). Un pește cu solzĭ micĭ (cyprinus tinca saŭ tinca vulgáris) care trăĭește pin nomolu rîurilor și bălților.
lin adj. v. BLAJIN. BLÎND. BUN. DOMOL. NETED. PAȘNIC. PLAT.
LIN adj., adv. 1. adj. domol, ușor, (înv.) ușure, (fig.) blînd, dulce, molatic. (O pantă ~.) 2. adj. domol, încet, lent, liniștit, măsurat, potolit, tacticos, temperat, (pop.) molcomit. (Mers ~; mișcări ~.) 3. adv. agale, alene, binișor, domol, încet, încetinel, încetișor, liniștit, ușurel, (pop. și fam.) iavaș, (pop.) cătinel, rara, (reg.) mereu, (prin Transilv.) cîtingan. (Merge ~.) 4. adj. calm, liniștit, netulburat, tihnit, (fig.) senin, (înv. fig.) seninos. (Viață ~.) 5. adj. coborît, domol, încet, molcom, potolit, scăzut, scoborît, slab, stins, (rar) slăbănog. (Vorbește cu glasul ~.) 6. adj. blînd, calm, domol, liniștit, moderat, molcom, potolit, ușor. (Vînt ~; ploaie ~.) 7. adv. blînd, ușor, (înv. și pop.) molcomiș. (Seara coboară ~.)
LIN s. călcătoare, jgheab. (~ pentru struguri.)
lin s. v. ACALMIE. CALM. LINIȘTE. PACE. TĂCERE.
Lin = Linus.
LIN1 (< bg.) s. m. Pește teleostean dulcicol, din familia ciprinidelor, cu corpul gros, brun-roșcat, de 20-60 cm lungime, ajungând până la 7,5 kg, cu solzi mici, învelit într-un strat de mucus (Tinca tinca). Trăiește în ape stătătoare din Europa și Asia.
LIN PIAO (LIN BIAO) (1908-1971), general și om politic chinez. Unul dintre principalii conducători ai luptei armate împotriva invaziei japoneze în China. În calitate de comandant al forțelor comuniste din NE Chinei, a contribuit substanțial la victoria în războiul civil împotriva lui Jiang Jienshi. După proclamarea R.P. Chineze a deținut funcții în armată și aparatul administrativ, fiind unul dintre promotorii Revoluției culturale. În 1971, a fost implicat într-o tentativă eșuată de preluare a puterii. A murit într-un accident de avion.
LIN YU-TANG (1895-1976), scriitor și filolog chinez. Din 1936 a trăit mai mult în S.U.A. Romane de inspirație taoistă („Țara și poporul meu”, „Importanța existenței”, „Cu dragoste și ironie”, „O frunză în furtună”); eseuri. A inventat ssitemul de indexare chinez.
PĂDUREA DE PIATRĂ (SHI LIN), formațiuni stâncoase izolate sau grupate, sub forma unor piloni înalți de c. 30 m, situate într-o regiune carstică din S Chinei (prov. Yunnan), la c. 120 km SE de orașul Kumming. Este una dintre cele mai spectaculoase „păduri de piatră”, extinsă pe c. 260 km2, care a luat naștere în urma acțiunii erozive a apelor din precipitații asupra rocilor carstice, stâncile rezultate căpătând forme ciudate, cum sunt leul uriaș, bivolul, rinocerul, pasărea Phoenix ș.a. Este cea mai mare și cea mai spectaculoasă pădure de piatră de pe Glob. Turism.
SHI LIN v. Pădurea de piatră.

lin dex

Intrare: lin (vas; -uri)
lin vas; -uri substantiv neutru
Intrare: Lin
Lin
Intrare: lin (pește)
lin pește substantiv masculin
Intrare: lin (adj., adv.)
lin adj., adv. adjectiv
Intrare: lin (pref.)
lin pref.
Intrare: lin (acalmie)
lin acalmie