LIMPEZÍME, (rar) limpezimi, s. f. 1. Calitatea (mai ales a unui lichid) de a fi limpede; claritate. De pe o vale largă care pornește spre apus, adînc în inima munților, Lotru își aduce apele limpezi, de o necrezută limpezime. BOGZA, C. O. 349. Frumoasa-i limpezime [a Rinului] în clipă turburată Se schimbă-n largi troiene de spume arginții. ALECSANDRI, P. III 135. ◊ Fig. Versul era corect... de o limpezime de cristal. VLAHUȚĂ, O. A. III 76. 2. Întinderea limpede a văzduhului; claritatea, seninul cerului. Sunetele se înălțau puternice către limpezimea văzduhului. CAMILAR, TEM. 223. În vremea asta, întunericul crescuse și stelele de argint răsăriră în limpezimea cerului. DUNĂREANU, N. 20. Zînele se coborau Din limpezimile albastre și-n apa clară se scăldau. MACEDONSKI, O. I 64. 3. Precizie, claritate. Aș fi putut eu, oare, să-mi aduc aminte, cu atîta limpezime, de acest frumos profil de acum treizeci de ani? GALACTION, O. I 61. El singur nu-și putea explica această limpezime a minții. EMINESCU, N. 81.