limpezime definitie

11 definiții pentru limpezime

LIMPEZÍME, limpezimi, s. f. 1. Calitatea de a fi limpede; claritate, limpeziciune. 2. Întinderea limpede a văzduhului, seninul cerului; limpeziș. 3. Claritate, precizie (în scris, în exprimare); explicitate. – Limpezi + suf. -ime.
LIMPEZÍME, limpezimi, s. f. 1. Calitatea de a fi limpede; claritate, limpeziciune. 2. Întinderea limpede a văzduhului, seninul cerului; limpeziș. 3. Claritate, precizie (în ceea ce spune sau scrie cineva); explicitate. – Limpezi + suf. -ime.
LIMPEZÍME, (rar) limpezimi, s. f. 1. Calitatea (mai ales a unui lichid) de a fi limpede; claritate. De pe o vale largă care pornește spre apus, adînc în inima munților, Lotru își aduce apele limpezi, de o necrezută limpezime. BOGZA, C. O. 349. Frumoasa-i limpezime [a Rinului] în clipă turburată Se schimbă-n largi troiene de spume arginții. ALECSANDRI, P. III 135. ◊ Fig. Versul era corect... de o limpezime de cristal. VLAHUȚĂ, O. A. III 76. 2. Întinderea limpede a văzduhului; claritatea, seninul cerului. Sunetele se înălțau puternice către limpezimea văzduhului. CAMILAR, TEM. 223. În vremea asta, întunericul crescuse și stelele de argint răsăriră în limpezimea cerului. DUNĂREANU, N. 20. Zînele se coborau Din limpezimile albastre și-n apa clară se scăldau. MACEDONSKI, O. I 64. 3. Precizie, claritate. Aș fi putut eu, oare, să-mi aduc aminte, cu atîta limpezime, de acest frumos profil de acum treizeci de ani? GALACTION, O. I 61. El singur nu-și putea explica această limpezime a minții. EMINESCU, N. 81.
limpezíme s. f., g.-d. art. limpezímii; pl. limpezími
limpezíme s. f., g.-d. art. limpezímii; pl. limpezími
LIMPEZÍME s. 1. claritate, curățenie, puritate, transparență. (~ apei de izvor.) 2. limpeziciune. (~ unui lichid.) 3. v. claritate. 4. v. seninătate. 5. claritate, puritate. (~ glasului cuiva.) 6. claritate, inteligibilitate, limpezeală, (livr.) limpiditate, (fig.) transparență. (~ celor spuse de cineva.)
LIMPEZÍME s. v. luciditate.
LIMPEZÍME ~i f. 1) Calitatea de a fi limpede; transparență a unui lichid. 2) (despre cer sau vreme) Stare a cerului limpede; limpeziș; seninătate. 3) (despre spirit, intelect, judecată) Calitatea de a fi clar, deslușit, lămurit. /a limpezi + suf. ~ime
limpezime f. starea celor limpezi: limpezimile de râuri și izvoare AL.
limpezíme f. (d. limpede). Limpiditate.
LIMPEZIME s. 1. claritate, curățenie, puritate, transparență. (~ apei de izvor.) 2. limpeziciune. (~ unui lichid.) 3. claritate, deslușire. (~ unei imagini.) 4. albastru, albăstrime, azur, claritate, senin, seninătate, (rar) limpeziș, (înv. și reg.) seninat, (reg.) vineție, (Mold. și Bucov.) sineală, (înv.) senineală. (~ cerului.) 5. claritate, puritate. (~ glasului cuiva.) 6. claritate, inteligibilitate, limpezeală, (livr.) limpiditate, (fig.) transparență. (~ celor spuse de cineva.)

limpezime dex

Intrare: limpezime
limpezime substantiv feminin