LÍMPEDE, limpezi, adj. 1. (Despre lichide) Curat și străveziu, transparent, clar. ♦ Fig. (Despre suflet, conștiință etc.) Cinstit, onest, curat. 2. (Despre cer, timp, atmosferă) Senin, lipsit de nori, de ceață; luminos. 3. (Despre ochi, privire) Pur; luminos. 4. (Despre sunete; p. ext. despre glas) Care răsună distinct; clar, deslușit. 5. (Despre minte, spirit; p. ext. despre oameni) Care vede, înțelege și expune lucrurile în mod lămurit, deslușit; lucid. 6. (Despre idei sau felul de exprimare al cuiva) Ușor de înțeles, clar, lămurit, deslușit; explicit. ♦ (Despre fapte, afirmații etc.) Neîndoios, sigur, evident. – Lat. limpidus.

LIMPEZÍ, limpezesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A face sau a deveni limpede, transparent, a (se) curăța de impurități. ♦ Tranz. A clăti cu apă (rece) limpede ceea ce fusese spălat cu săpun, leșie etc. 2. Refl. (Despre cer, timp, atmosferă) A deveni (mai) senin; a se lumina, a se însenina. ◊ Expr. A se limpezi la minte = a se calma, a se liniști. 3. Refl. (Despre ochi) A deveni limpede, clar, curat. 4. Refl. (Despre lucruri care se află la mare distanță) A apărea mai distinct. 5. Refl. (Despre voce, glas) A se face limpede, deslușit, a răsuna distinct. 6. Tranz. și refl. A (se) clarifica, a (se) desluși, a (se) lămuri. – Din limpede.

LÍMPEDE, limpezi, adj. 1. (Despre lichide) Curat și străveziu, transparent, clar. ♦ Fig. (Despre suflet, conștiință etc.) Cinstit, onest, curat. 2. (Despre cer, timp, atmosferă) Senin, lipsit de nori, de ceață; luminos. 3. (Despre ochi, privire) Pur; luminos. 4. (Despre sunete; p. ext. despre glas) Care răsună distinct; clar, deslușit. 5. (Despre minte, spirit; p. ext. despre oameni) Care vede, înțelege și expune lucrurile în mod lămurit, deslușit; lucid. 6. (Despre idei sau felul de exprimare al cuiva) Ușor de înțeles, clar, lămurit, deslușit; explicit. ♦ (Despre fapte, afirmații etc.) Neîndoios, sigur, evident. – Lat. limpidus.

LIMPEZÍ, limpezesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A face sau a deveni limpede, transparent, a (se) curăța de impurități. ♦ Tranz. A clăti cu apă (rece) limpede ceea ce fusese spălat cu săpun, leșie etc. 2. Refl. (Despre cer, timp, atmosferă) A deveni (mai) senin; a se lumina, a se însenina. ◊ Expr. A se limpezi la minte = a se calma, a se liniști. 3. Refl. (Despre ochi) A deveni limpede, clar, curat. 4. Refl. (Despre lucruri care se află la mare distanță) A apărea mai distinct. 5. Refl. (Despre voce, glas) A se face limpede, deslușit, a răsuna distinct. 6. Tranz. și refl. A (se) clarifica, a (se) desluși, a (se) lămuri. – Din limpede.

LÍMPEDE, limpezi, adj. 1. (Despre lichide, în special despre apă, vin etc., în opoziție cu tulbure) Transparent, clar. După puțină vreme, dădură de pîrău: o apă limpede, subțire, o săreai cu piciorul. SADOVEANU, O. I 63. Apă limpede cum îi lacrima. CREANGĂ, P. 290. Luna răsărise dintre munți și se oglindea într-un lac mare și limpede ca seninul ceriului. EMINESCU, N. 6. ♦ Fig. Cinstit, onest, curat. Ai avut un suflet limpede și-ai murit cu cinste. SADOVEANU, O. VI 51. 2. (Despre cer, timp, atmosferă etc.) Senin, lipsit de nori, de ceață; clar, strălucitor. Era o vreme limpede și dulce de toamnă. SADOVEANU, O. VII 160. Departe de furnalele și cazanele rafinăriei, cerul era limpede și înalt. C. PETRESCU, A. 467. Cerul scuturat, dă în limpede și acopere, ca un coviltir argintuit, rotunda arie a pămîntului. DELAVRANCEA, S. 170. Ca lacrima-i limpede cerul. COȘBUC, P. II 7. ♦ (Despre ochi) Clar; pur. În ochii lui mari și albaștri, limpezi ca seninul, scînteiară lumini puternice, pline de zîmbet. V. ROM. decembrie 1951, 217. Îi zîmbi... cu ochii cenușii, limpezi. DUMITRIU, N. 156. ◊ (Adverbial) Vorbea așa de blajin și ne privea așa de limpede cu ochii lui șterși, albaștri! SADOVEANU, O. VII 209. 3. (Despre sunete, p. ext. despre glas, în opoziție cu voalat, răgușit) Care răsună distinct, cristalin, clar. Dascălul nostru cu... glas limpede, puternic, ne-a părăsit. STANCU, D. 289. Sunetele de tălăngi adiau limpezi și dulci prin liniștea cuprinsului. SADOVEANU, O. I 268. Havuzele cîntă... voci limpezi șoptesc. MACEDONSKI, O. I 141. 4. (Despre mintea, spiritul oamenilor, în opoziție cu greoi, obtuz) Care vede, înțelege și expune lucrurile clar; lucid. Îmi simții capul mai limpede. VLAHUȚĂ, N. 167. ◊ (Adverbial) Nu se gîndea el atît de limpede. DUMITRIU, N. 148. Îți cer să privești limpede, cu răceală, la rînduirea trecută a lumii și la cea viitoare... Trebuie să devii un om tare. DEMETRIUS, C. 46. 5. (Despre idei sau felul de exprimare al cuiva, în opoziție cu confuz, încurcat) Ușor de înțeles, lămurit, deslușit. Vreau un răspuns limpede. BARANGA, I. 188. Multe lucruri bune mi-ar fi plăcut și mie... însă nici unul mai mult ca vorba pe dasupra limpede, dar adîncă la înțeles. CARAGIALE, O. VII 159. ◊ (Adverbial) Vorbea limpede, corect, liniștit. VLAHUȚĂ, O. A. III 11. Pe cît își aducea mai limpede aminte domnul Lefter, pe atît madam Popescu se turbura, se roșea. CARAGIALE, M. 26. ♦ (Despre un fapt, o afirmație etc.) Neîndoios, sigur, evident. Asta e limpede, o știe toată lumea. PREDA, Î. 108. Mi se pare adevărul limpede ca lumina zilei. DEMETRIUS, C. 33. ◊ (Adverbial) Dacă mă apropii de micul șanț al șoselei, e limpede că voi fi văzut. CAMIL PETRESCU, U. N. 317. 6. (Rar, despre o suprafață, un teren etc.) Neted, lipsit de asperități; lipsit de vegetație, larg, deschis. Cănuță s-a aplecat și d-abia a putut ridica greutatea pe loc limpede în prăvălie. CARAGIALE, P. 14. Dintru această zidire drept înainte, încet, încet, să face deal destul de nalt și tot limpede făr’ de copaci. GOLESCU, Î. 75.

LIMPEZÍ, limpezesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre lichide) A se face limpede, transparent, a se curăța de impurități (care se lasă la fund). Apa saltă, clocotește, Nici că se mai limpezește. ALECSANDRI, P. II 36. ◊ Intranz. (Rar) Munți se-nalță, văi coboară, rîuri limpezesc sub soare. EMINESCU, O. IV 123. ♦ Tranz. A face ca un lichid să devină limpede. 2. Refl. (Despre cer, timp, atmosferă etc.) A se însenina. Deasupra s-a limpezit cerul. STANCU, D. 235. S-a mai limpezit de ceață. COȘBUC, P. I 242. ◊ Expr. A se limpezi la minte = a se calma, a se liniști. De-abia se limpezise la minte după o suferință cumplită. MIRONESCU, S. A. 125. ♦ (Despre ochi) A deveni clar, curat, limpede. Ochii i se limpeziseră de beție. DUMITRIU, N. 141. ♦ (Despre lucruri care se află la mare distanță) A se arăta mai clar, mai distinct. Cele dealuri... se limpezesc, Unind a lor verdeață albastrului ceresc. ALECSANDRI, P. III 143. 3. Tranz. A clăti cu apă limpede ceea ce fusese spălat cu săpun, leșie etc.; a spăla (ușor, superficial). A limpezi rufele. ▭ Fața albă-și limpezea. TEODORESCU, P. P. 450. Apa să mă limpezească. ȘEZ. II 213. 4. Refl. (Despre glas) A se face clar, deslușit, limpede. Acele mii de glasuri se-nalță cu răsunet potolit în tăria nopții, se limpezesc în aerul ei răcoros. ODOBESCU, S. III 19. 5. Tranz. A clarifica, a desluși, a lămuri. Începe să limpezească în negură drumul ce i-a rămas de făcut. POPA, V. 65. Cutare parte a articolului ar trebui mărită, cutare limpezită. GHEREA, ST. CR. III 43. ◊ Refl. Un moment, Mihai rămase în mijlocul camerei, uitîndu-se la cei de față: într-o clipă i se limpeziră lucrurile. D. ZAMFIRESCU, R. 11. Se gîndea că s-ar putea face bine și calea i s-ar limpezi. VLAHUȚĂ, O. A. I 103. Erau gînduri care-l frămîntau... și parcă simțea că i se limpezesc și mai bine spunîndu-le. id. O. A. 264.

límpede adj. m., f. límpede; pl. m. și f. límpezi

limpezí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. limpezésc, imperf. 3 sg. limpezeá; conj. prez. 3 să limpezeáscă

límpede adj. m., f. límpede; pl. m. și f. límpezi

limpezí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. limpezésc, imperf. 3 sg. limpezeá; conj. prez. 3 sg. și pl. limpezeáscă

LÍMPEDE adj. v. lucid, neted, plat.

LÍMPEDE adj., adv. 1. adj. v. clar. 2. adv. v. bine. 3. adj. v. senin. 4. adj. luminos, senin. (O zi ~; zori ~zi.) 5. adj. clar, cristalin, curat, pur, transparent, (pop.) vioară, (Transilv.) tistaș, (înv.) chiar. (Apă ~ de izvor.) 6. adj. v. evident. 7. adv. v. evident. 8. adj. clar, nealterat, pur, (fig.) cristalin, (rar fig.) curat. (O voce ~.) 9. adj. clar, deslușit, explicit, expres, inteligibil, lămurit, net, precis, răspicat, (livr.) comprehensibil, (înv.) apriat, (fig.) neted, transparent. (Un sens ~; o afirmație ~.) 10. adv. clar, deslușit, explicit, expres, lămurit, răspicat, (rar) aievea, (înv.) apriat, chiar, (fig.) curat. (I-am spus ~.)

LIMPEZÍ vb. 1. (pop.) a se așeza. (Mustul s-a ~.) 2. a (se) purifica. (Lichidul s-a ~.) 3. v. însenina. 4. a se însenina, a se lumina, (pop.) a se răzbuna, (Transilv.) a se tistăli. (Vremea s-a ~.) 5. v. clăti. 6. v. lămuri. 7. v. rezolva.

Limpede ≠ cețos, confuz, înnorat, obscur, tulbure, nedeslușit, nelămurit, vag, neclar, nebulos

A (se) limpezi ≠ a (se) tulbura

límpede adj. – Clar, curat. – Mr. limbid, limbit. Lat. lĭmpĭdus (Pușcariu 972; Candrea-Dens., 987; REW 5056; cf. sard. limpiu, sp. limpio, lindo. – Der. limpejor, adj. (aproape limpede); limpezi, vb. (a face clar, curat; a purifica; a depura; a clarifica, a lămuri; a spăla a doua oară cu apă curată); limpezeală, s. f. (clarificare; purificare; clăteală); limpeziciune, s. f. (limpezire, claritate); limpezie (înv., puritate, claritate); limpezime, s. f. (puritate, claritate, curățenie); limpeziș, s. n. (seninătate, lumină); limpezitor, adj. (purificator); limpeziu, adj. (senin, transparent); limpiditate, s. f. (limpezime), din fr. limpidité.

LÍMPEDE ~zi adj. 1) (despre lichide) Care este lipsit de orice impurități; curat; străveziu. Apă ~. 2) (despre cer, atmosferă) Care este fără nori; senin. 3) (despre ochi, privire) Care reflectă curățenie sufletească; curat; luminos. 4) (despre sunete, voce) Care se aude bine; cu o sonoritate deosebită; argintiu; cristalin. 5) (despre minte, judecată) Care înțelege bine lucrurile; lucid. 6) (despre idei, gânduri) Care este clar, ușor de înțeles; clar; inteligibil; accesibil. Răspuns ~. ♦ ~ ca buna ziua care nu are nevoie de nici un fel de explicații; clar. /<lat. limpidus

A LIMPEZÍ ~ésc tranz. 1) A face să se limpezească. 2) (rufe spălate) A spăla ușor în apă curată; a spăla ultima dată; a clăti. /Din limpede

A SE LIMPEZÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre lichide) A deveni limpede; a se face transparent (prin depunerea impurităților). 2) (despre cer, timp) A se schimba în bine; a deveni senin; a se însenina; a se lumina. 3) (despre ochi, privire) A deveni clar, limpede (ca urmare a recăpătării calmului sufletesc). ◊ ~ la minte a recăpăta calmul; a se calma. 4) (despre sunete, voce) A deveni (mai) deslușit; a răsuna (mai) clar. 5) (despre obiecte aflate la depărtare) A începe să capete contururi mai clare; a apărea tot mai distinct. 6) fig. (despre lucruri neclare) A deveni clar, înțeles; a se desluși; a se clarifica; a se lămuri; a elucida. /Din limpede

limpede a. și adv. 1. curat și străvăzător: apă limpede; 2. senin: cer limpede; 3. deschis, luminos: cap limpede, idei limpezi; 4. deslușit: i-am spus limpede. [Lat. LIMPIDUS].

limpezì v. a (se) face limpede: 1. a. curăța: a limpezi paharele; 2. a deșerta: când se mai limpezia locul de dușmani BĂLC.; 3. a însenina: cerul s-a limpezit; 4. fig. a se desluși: situațiunea-i nu s’a limpezit.

límpede adj. (lat. lĭmpĭdus, a. î.; sard. l. limpiu, sp. limpio. V. lichid). Absolut pur și transparent: apă (vin, ceaĭ) limpede. Maĭ rar. Senin: cer limpede. Fig. Ușor de înțeles, clar, lămurit: vorbă, stil limpede. Inteligent, luminat: minte, cap limpede. Adv. În mod limpede: a vorbi limpede. Categoric: ĭ-am declarat limpede.

limpezésc v. tr. (d. limpede; lat. limpido, -áre). Fac limpede: a limpezi apa. Fig. Curăț, spăl bine: a limpezi paharele, rufele. Deșert, curăț, liberez, răcoresc: a limpezi situațiunea. V. refl. Devin limpede: apa s’a limpezit. Devin senin: ceru s’a limpezit. Devin liber, mă curăț: cîmpu s’a limpezit de dușmanĭ. Mă lămuresc: situațiunea s’a limpezit.

limpede adj. v. LUCID. NETED. PLAT.

LIMPEDE adj., adv. 1. adj. clar, deslușit, distinct, evident, lămurit, precis, (înv.) apriat, chiar, (fig.) curat. (O imagine ~; o pronunție ~.) 2. adv. bine, clar, deslușit, distinct, lămurit, (reg.) răzvedit. (A vedea ~.) 3. adj. albastru, clar, curat, pur, senin, străveziu, (livr.) limpid, (Transilv.) tistaș, (înv.) seninat, seninos, (fig.) spălat. (Un cer ~.) 4. adj. luminos, senin. (O zi ~; zori ~.) 5. adj. clar, cristalin, curat, pur, transparent, (pop.) vioară, (Transilv.) tistaș, (înv.) chiar. (Apă ~ de izvor.) 6. adj. clar, evident, flagrant, incontestabil, izbitor, învederat, neîndoielnic, neîndoios, netăgăduit, pregnant, vădit, vizibil, (livr.) manifest, (fig.) marcat. (Semne ~ de boală.) 7. adv. evident, (reg. înv.) acurat. (Este ~ că ai dreptate.) 8. adj. clar, nealterat, pur, (fig.) cristalin, (rar fig.) curat. (O voce ~.) 9. adj. clar, deslușit, explicit, expres, inteligibil, lămurit, net, precis, răspicat, (livr.) comprehensibil, (înv.) apriat, (fig.) neted, transparent. (Un sens ~; o afirmație ~.) 10. adv. clar, deslușit, explicit, expres, lămurit, răspicat, (rar) aievea, (înv.) apriat, chiar, (fig.) curat. (I-am spus ~.)

LIMPEZI vb. 1. (pop.) a se așeza. (Mustul s-a ~.) 2. a (se) purifica. (Lichidul s-a ~.) 3. a se deschide, a se însenina. (Cerul s-a mai ~.) 4. a se însenina, a se lumina, (pop.) a se răzbuna, (Transilv.) a se tistăli. (Vremea s-a ~.) 5. a clăti, (reg.) a clătări, (prin sudul Transilv.) a stropoli. (A ~ rufele.) 6. a (se) clarifica, a (se) descurca, a (se) desluși, a (se) elucida, a (se) explica, a (se) lămuri, a (se) preciza, (înv.) a (se) pliroforisi, a (se) răspica, a (se) sfeti, (fig.) a (se) descîlci, a (se) lumina. (Problema a fost ~.) 7. a clarifica, a descifra, a desluși, a dezlega, a explica, a lămuri, a rezolva, a soluționa. (A ~ enigma.)