limivór adj. m., pl. limivóri; f. sg. limivoră, pl. limivóre

LIMIVÓR, -Ă adj. 1. (despre animale acvatice) care se hrănește cu resturi organice conținute în mâlul de pe fundul apelor; pelofag. 2. (despre microorganisme) care trăiește în vasele sangvine ale unui animal, hrănindu-se cu conținutul lor. (< fr. limivore)

LIMI-1 „mîl, nămol, mlaștină”. ◊ L. limus „nămol, noroi” > fr. limi-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. limi-. □ ~col (v. -col1), adj., s. f. pl., 1. adj., (Despre animale) Care trăiește în mîlul de pe fundul apelor. 2. s. f. pl., Subordin de păsări cu picioare nepalmate, care trăiesc în locuri umede sau mlăștinoase; ~vor (v. -vor), adj., (despre animale) care se hrănește cu mîlul organic, rezultat din acumularea cadavrelor viețuitoarelor de suprafață.