LIMITÁ, limitez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) fixa între anumite limite sau granițe; a (se) mărgini, a (se) restrânge, a (se) îngrădi. – Din fr. limiter, lat. limitare.

LIMITÁT, -Ă, limitați, -te, adj. 1. Restrâns între anumite limite. 2. Fig. (Despre oameni) Cu posibilități intelectuale reduse; mărginit. – V. limita. Cf. fr. limité.

LIMITÁ, limitez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) fixa între anumite limite sau granițe; a (se) mărgini, a (se) restrânge, a (se) îngrădi. – Din fr. limiter, lat. limitare.

LIMITÁT, -Ă, limitați, -te, adj. 1. Restrâns între anumite limite. 2. Fig. (Despre oameni) Cu posibilități intelectuale reduse; mărginit. – V. limita. Cf. fr. limité.

LIMITÁ, limitez, vb. I. Tranz. A fixa între anumite limite sau granițe, a mărgini, a restrînge, a îngrădi. Ascuțirea crescîndă a contradicțiilor capitalismului în faza imperialistă, ascuțirea contradicției dintre forțele de producție și relațiile de producție limitează din ce in ce mai mult creșterea productivității muncii în societatea capitalistă. LUPTA DE CLASĂ, 1952, nr. 4, 60. M-am învățat de mult să-mi limitez dorințele. C. PETRESCU, C. V. 375.

LIMITÁT, -Ă, limitați, -te, adj. Restrîns în anumite limite; fix. Număr de locuri limitat. ▭ Stelian Minea împături biletele. Numără restul, cu minuțiozitate de provincial venit în capitală cu buget limitat. C. PETRESCU, Î. II 213. ♦ Fig. (Despre oameni) Cu posibilități intelectuale reduse; mărginit.

limitá (a ~) vb., ind. prez. 3 limiteáză

limitá vb., ind. prez. 1 sg. limitéz, 3 sg. și pl. limiteáză

situáție-límită s. f. (sil. -tu-a-ți-e), art. situáția-límită (sil. -ți-a)

LIMITÁ vb. 1. v. delimita. 2. v. mărgini. 3. v. localiza. 4. v. restrânge. 5. v. restrânge. 6. v. reduce. 7. a mărgini, a restrânge, (fig.) a îngrădi. (A ~ drepturile cuiva.)

LIMITÁT adj. 1. v. delimitat. 2. mărginit, redus, restrâns. (Într-un cadru ~.) 3. circumscris, delimitat, finit, mărginit. (Valori ~.) 4. mic, redus. (Un câștig ~.) 5. v. mărginit. 6. măsurat. (Timpul lui e ~.) 7. mărginit, unilateral. (O interpretare ~.) *8. (fig.) încuiat, îngust, mărginit, obtuz, opac, redus, (rar fig.) scurt. (O minte, o viziune ~.)

LIMITÁT adj. v. meschin.

Limitat ≠ ilimitat, infinit, nelimitat, vast, nemărginit

LIMITÁ vb. I. tr., refl. A (se) mărgini, a (se) fixa între anumite limite, a (se) restrânge. [< fr. limiter, it., lat. limitare].

LIMITÁT, -Ă adj. 1. Restrâns; fix. 2. (Fig.) Cu posibilități intelectuale reduse; mărginit. [< limita].

LIMITÁ vb. tr., refl. 1. a (se) mărgini, a (se) fixa între anumite limite, a (se) restrânge. 2. a menține nivelul unui semnal electric în limite prestabilite. (< fr. limiter, lat. limitare)

LIMITÁT, -Ă adj. 1. restrâns; fix. 2. (fig.) cu posibilități intelectuale reduse; mărginit, obtuz. (< limita)

A LIMITÁ ~éz tranz. A readuce la anumite limite; a restrânge; a delimita. ~ puterea cuiva. ~ un buget. /<fr. limiter, lat. limitare

A SE LIMITÁ mă ~éz intranz. A-și impune anumite limite; a se mărgini. /<fr. limiter, lat. limitare

LIMITÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A LIMITA și A SE LIMITA. 2) (despre persoane și despre manifestările lor) Care vădește inteligență redusă; mărginit; redus. /v. a limita

limità v. a fixa, a stabili limitele.

*limitát, -ă adj. (lat. limitatus). Care are limite, mărginit: mintea omuluĭ e limitată. Fig. Prost: om limitat. Congediŭ limitat, pe un timp anumit.

*limitéz v. tr. (lat. limito, -áre). Hotărăsc, fixez hotarele unuĭ teritoriŭ. Fig. Restrîng, fixez punctu pînă unde poate merge o acțiune: a limita puterile, autorizațiunea cuĭva, cheltuĭelile. V. refl. Mă mărginesc, îs vecin: moșia luĭ se limitează cu a ta.

LIMITA vb. 1. a circumscrie, a delimita, a demarca, a hotărnici, a marca, a mărgini, (înv.) a hotărî, a semna. 2. a delimita, a mărgini, a străjui, a țărmuri. (Stîlpii de telegraf ~ șoseaua.) 3. a se mărgini, a se mulțumi, a se reduce, a se restrînge, a se rezuma. (Totul s-a ~ la strictul necesar.) 4. a circumscrie, a delimita, a restrînge. (A ~ tema lucrării la...) 5. a se mărgini, a se reduce, a se rezuma, a sta, (rar) a se încheia. (Importanța lucrării nu se ~ doar la...) 6. a mărgini, a restrînge, (fig.) a îngrădi.

limitat adj. v. MESCHIN.

LIMITAT adj. 1. circumscris, delimitat, demarcat, mărginit. (Un teren ~; o suprafață ~.) 2. mărginit, redus, restrîns. (Într-un cadru ~.) 3. circumscris, delimitat, finit, mărginit. (Valori ~.) 4. mic, redus. (Un cîștig ~.) 5. mărginit, redus, restrîns. (Trebuințe ~.) 6. măsurat. (Timpul lui e ~.) 7. mărginit, unilateral. (O interpretare ~.) 8*. (fig.) încuiat, îngust, mărginit, obtuz, opac, redus, (rar fig.) scurt. (O minte, o viziune ~.)