3 intrări

23 definiții pentru limbuți

LIMBÚT, -Ă, limbuți, -te, adj., s. m. și f. (Om) care vorbește mult (și fără rost); vorbăreț, guraliv, flecar, locvace. – Lat. linguutus (după limbă).

sursa: DEX '09 2009
permalink

LIMBUȚÍ, limbuțesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A vorbi prea mult; a flecări, a trăncăni. – Din limbut.

sursa: DEX '09 2009
permalink

LIMBÚT, -Ă, limbuți, -te, adj., s. m. și f. (Om) care vorbește mult (și fără rost); vorbăreț, guraliv, flecar, locvace. – Lat. linguutus (după limbă).

sursa: DEX '98 1998
permalink

LIMBUȚÍ, limbuțesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A vorbi prea mult; a flecări, a trăncăni. – Din limbut.

sursa: DEX '98 1998
permalink

LIMBÚT, -Ă, limbuți, -te, adj. (Despre oameni) Care vorbește mult; guraliv, vorbăreț, flecar. De hatîrul lor, își pierduse vremea cu acest fanfaron limbut. C. PETRESCU, A. R. 27. Vorbi și ea... cu niște graiuri ce ar fi lăsat la degetul cel mic pe cea mai limbută teleloaică. ISPIRESCU, U. 8. Ai dat biletul Marioarei? întrebai pe feciorul cel limbut. BOLINTINEANU, O. 338. ◊ Fig. Vrăbiile limbute ciripesc. ODOBESCU, S. III 77. ◊ (Substantivat) Cînd îi avea vro taină mare, să n-o descoperi altora, mai ales limbuților. SBIERA, P. 192. ♦ (Învechit) Elocvent. M-am apucat de cetit pre Tucidid și pre Xenofon... acești vestiți și limbuți autori. NEGRUZZI, S. I 61.

sursa: DLRLC 1955-1957
permalink

limbút adj. m., s. m., pl. limbúți; adj. f., s. f. limbútă, pl. limbúte

sursa: DOOM 2 2005
permalink

limbuțí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. limbuțésc, imperf. 3 sg. limbuțeá; conj. prez. 3 să limbuțeáscă

sursa: DOOM 2 2005
permalink

limbút adj. m., s. m., pl. limbúți; f. sg. limbútă, pl. limbúte

sursa: Ortografic 2002
permalink

limbuțí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. limbuțésc, imperf. 3 sg. limbuțeá; conj. prez. 3 sg. și pl. limbuțeáscă

sursa: Ortografic 2002
permalink

LIMBÚT adj. v. elocvent.

sursa: Sinonime 2002
permalink

LIMBÚT s., adj. v. flecar.

sursa: Sinonime 2002
permalink

LIMBÚTĂ s. v. flecară.

sursa: Sinonime 2002
permalink

LIMBUȚÍ vb. v. flecări, îndruga, pălăvrăgi, sporovăi, trăncăni.

sursa: Sinonime 2002
permalink

Limbut ≠ morocănos, mut, taciturn, tăcut, nevorbăreț

sursa: Antonime 2002
permalink

LIMBÚT ~tă (~ți, ~te) și substantival Care spune vorbe goale; care limbuțește; flecar; vorbăreț. /<lat. linguutus

sursa: NODEX 2002
permalink

A LIMBUȚÍ ~ésc intranz. înv. A vorbi mult și fără rost; a pălăvrăgi; a trăncăni; a flecări. /Din limbut

sursa: NODEX 2002
permalink

limbut a. care vorbește mult.

sursa: Șăineanu, ed. VI 1929
permalink

limbút, -ă adj. (d. limbă; neap. lenguto, pv. lengu, cat. lengud). Vorbăreț, guraliv, care vorbește mult. – La Od. Ps. 188 și limbáreț.

sursa: Scriban 1939
permalink

limbuțésc v. intr. Vechĭ. Flecăresc.

sursa: Scriban 1939
permalink

limbut adj. v. ELOCVENT.

sursa: Sinonime82 1982
permalink

LIMBUT s., adj. clănțău, flecar, guraliv, palavragiu, vorbăreț, vorbă-lungă, (livr.) locvace, (rar) ploscar, ploscaș, taclagiu, (pop. și fam.) farfara, (pop.) gureș, toacă-gură, (înv. și reg.) spornic, vorbareț, (reg.) pălăvatic, pălăvrăgit, țololoi, vorbar, (Mold.) dîrdală, lehău, leorbău, (Transilv.) stroncănitor, (prin Munt.) tîndălit, (Mold.) trăncălău, (înv.) limbareț, vorovaci, (fam.) moftangiu, (rar fam.) moftolog, mofturean, (fig.) meliță. (Mare ~ mai ești, amice!)