LIMBÚȚĂ, limbuțe, s. f. (Fam.) Diminutiv al lui limbă. – Limbă + suf. -uță.

LIMBÚȚĂ, limbuțe, s. f. Diminutiv al lui limbă. – Limbă + suf. -uță.

LIMBÚȚĂ, limbuțe, s. f. Diminutiv al lui limbă (I). Motănașul țupăi delicat pe horn, pe prichici și jos. Începu a linchi cu limbuța-i trandafirie. SADOVEANU, B. 32.

limbúță (fam.) s. f., g.-d. art. limbúței; pl. limbúțe

limbúță s. f., g.-d. art. limbúței; pl. limbúțe

LIMBÚȚĂ s. limbușoară.

LIMBUȚĂ s. limbușoară.