Dicționare ale limbii române

14 definiții pentru limbariță

LIMBÁRIȚĂ, limbarițe, s. f. 1. Plantă cu tulpina dreaptă, ramificată, cu flori mici, albe sau trandafirii, care crește prin locuri umede (Alisma plantago-aquatica). 2. Fig. (Fam.) Tendință, înclinație de a vorbi mult (și fără rost), de a flecări, de a trăncăni. – Limbă + suf. -ariță.
LIMBÁRIȚĂ, limbarițe, s. f. 1. Plantă cu tulpina dreaptă, ramificată, cu flori mici, albe sau trandafirii, care crește prin locuri umede (Alisma plantago-aquatica). 2. Fig. (Fam.) Tendință, înclinație de a vorbi mult (și fără rost), de a flecări, de a trăncăni. – Limbă + suf. -ariță.
limbáriță (fam.) s. f., g.-d. art. limbáriței; pl. limbárițe
limbáriță s. f., g.-d. art. limbáriței; pl. limbárițe
LIMBÁRIȚĂ s. (BOT.; Alisma plantago) (reg.) limba-bălților, limba-broaștei, limba-oii, pătlagină-de-apă, podbal-de-apă.
LIMBÁRIȚĂ s. v. pătlagină.
LIMBÁRIȚĂ ~e f. Plantă erbacee cu tulpina dreaptă, ramificată, și cu flori albe sau trandafirii, ce crește prin locuri umede. /limbă + suf. ~ariță
limbariță f. 1. bășică sub limbă; 2. plantă acvatică cu flori mici, albe sau trandafirii (Alisma plantago).
limbáriță f., pl. e (d. limbă). Limba broașteĭ, patlagină de apă (alisma plantágo).
LIMBARIȚĂ s. (BOT.; Alisma plantago) (reg.) limba-bălților, limba-broaștei, limba-oii, pătlagină-de-apă, podbal-de-apă.
limbariță s. v. PĂTLAGINĂ.
limbáriță, limbarițe, s.f. – (bot.) Plantă cu tulpină dreaptă, ramificată, cu flori mici, albe sau trandafirii, care crește prin locuri umede; pătlagină de apă (Alismo plantago-aquatica). „Frundză mare, crește laolaltă grămadă și o mănâncă tot felul de marhă” (Papahagi, 1925). – Din limbă (< lat. lingua) + suf. -ariță (Scriban, DEX, MDA).
limbáriță, -e, s.f. – (bot.) Plantă cu tulpină dreaptă, ramificată, cu flori mici, albe sau trandafirii, care crește prin locuri umede; pătlagină de apă (Alismo plantago-aquatica). „Frundză mare, crește laolaltă grămadă și o mănâncă tot felul de marhă” (Papahagi 1925). – Din limbă (< lat. lingua) + -riță.
ALISMA L., LIMBARIȚĂ, fam. Alismataceae. Gen originar din Europa, Asia, Africa, America, Australia, cca 9 specii, de spâ sau mlaștină. Flori (6 stamine, rar 9, 3 petale exterioare, verzi, persistente și 3 interioare, mai mari, caduce) hermafrodite, albe sau roz, scurt- sau lung-pedunculate, in umbelă sau paniculă ramificată, cu ciie 3 bractee. Fruct cu o singură sămînță. Frunze radicale pețiolate, erecte, lanceolate sau ovate.

limbariță definitie

limbariță dex

Intrare: limbariță
limbariță substantiv feminin