LIMBÁREȚ, -Ă, limbareți, -e, adj. (Fam.) Limbut, vorbăreț, flecar. – Limbă + suf. -areț.

LIMBÁREȚ, -Ă, limbareți, -e, adj. Limbut, vorbăreț, flecar. – Limbă + suf. -areț.

LIMBÁREȚ, -Ă, limbareți, -e, adj. Limbut, flecar. (Fig.) Printre copitele zglobiilor mînji... se strecoară pitpalacul limbareț. ODOBESCU, S. III 160.

limbáreț (fam.) adj. m., pl. limbáreți; f. limbáreță, pl. limbárețe

limbáreț adj. m., pl. limbáreți; f. sg. limbáreță, pl. limbárețe

LIMBÁREȚ s., adj. v. clănțău, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbă-lungă, vorbăreț.

limbáreț, V. limbut.

limbút, -ă adj. (d. limbă; neap. lenguto, pv. lengu, cat. lengud). Vorbăreț, guraliv, care vorbește mult. – La Od. Ps. 188 și limbáreț.

limbareț s., adj. v. CLĂNȚĂU. FLECAR. GURALIV. LIMBUT. PALAVRAGIU. VORBĂ-LUNGĂ. VORBĂREȚ.