Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

19 defini╚Ťii pentru lih─âit

LEH─é├Ź, leh─âiesc, vb. IV. Intranz. ╚Öi tranz. (Reg.) A vorbi mult ╚Öi f─âr─â rost; a flec─âri, a tr─ânc─âni. [Var.: lih─â├ş vb. IV] ÔÇô Et. nec.
LIH─é├Ź vb. IV v. leh─âi.
LEH─é├Ź, leh─âiesc, vb. IV. Intranz. ╚Öi tranz. (Reg.) A vorbi mult ╚Öi f─âr─â rost; a flec─âri, a tr─ânc─âni. [Var.: lih─â├ş vb. IV] ÔÇô Et. nec.
LIH─é├Ź vb. IV v. leh─âi.
LEH─é├Ź, leh─âiesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A spune verzi ╚Öi uscate, a vorbi mult ╚Öi f─âr─â rost; a tr─ânc─âni. S─â-╚Ťi ╚Ťii liopa de gur─â ╚Öi s─â nu leh─âie╚Öti mult. CONTEMPORANUL, IV 302. LasÔÇÖ, nu mai leh─âi dup─â cum ╚Ťi-i obiceiu. ALECSANDRI, T. I 318. ÔÇô Variant─â: lih─â├ş (╚śEZ. IX 150) vb. IV.
LIH─é├Ź vb. IV v. leh─âi.
leh─â├ş (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. leh─âi├ęsc, imperf. 3 sg. leh─âi├í; conj. prez. 3 s─â leh─âi├ísc─â
leh─â├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. leh─â├şesc, imperf. 3 sg. leh─âi├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. leh─âi├ísc─â
LEH─é├Ź vb. v. flec─âri, ├«ndruga, p─âl─âvr─âgi, sporov─âi, tr─ânc─âni.
leh─â├ş (-─â├ęsc, leh─â├şt), vb. ÔÇô A vorbi repezit, a sporov─âi. Crea╚Ťie expresiv─â, o simpl─â var. a lui bleh─âi (Scriban) ╚Öi a lui lih─âi, vb. (Trans., a g├«f├«i; Maram., a striga, a vocifera). E pu╚Ťin probabil─â leg─âtura f─âcut─â de Cihac, II, 168, cu sl. lich┼ş ÔÇ×gol, de prisosÔÇŁ sau cea sugerat─â de Tiktin ╚Öi Philippide, II, 719, cu alb. leh ÔÇ×a beh─âiÔÇŁ. ÔÇô Der. leh─âial─â, s. m. (╚Öarlatan); leh─âu, s. m. (Mold., limbut); leh─âial─â, s. f. (Mold., flec─âreal─â); leh─âit, s. n. (taifas, tr─ânc─âneal─â). Cf. lehamite, s. f. (oboseal─â, dezgust, repulsie), care ar putea deriva din aceea╚Öi r─âd─âcin─â expresiv─â (Cihac, II, 168; Scriban), dac─â se admite c─â aceasta ar putea avea ╚Öi sensul de ÔÇ×a sc├«rbiÔÇŁ, ca cih─âi (dup─â Tiktin, mai bine pus─â ├«n rela╚Ťie cu lihni, le╚Öina; dup─â DAR din mag. l├ęha ÔÇ×golÔÇŁ; finala ca ├«n pas─â-mi-te, dar─â-mi-te etc.); der. leh─âmeti (var. leh─âmetisi, leh─âmetui, lehametisi), vb. (a sc├«rbi, a-i fi grea╚Ť─â, a inspira repulsie), cf. leomi.
leh─â├ş (-─â├ęsc, leh─â├şt), vb. ÔÇô 1. A fura. ÔÇô 2. (Refl.) A se lipsi de... Sl. li┼íiti ÔÇ×a lipsiÔÇŁ (Miklosich, Slaw. Elem., 28; Miklosich, Slaw. Elem., 28; Miklosich, Lexicon, 341. ├Än Trans., ├«nv., azi neuzitat; se p─âstreaz─â ├«n var. a se lei, vb. (Olt., a se lipsi), leomi (liomi), vb. (Olt., a se lipsi), a c─ârui termina╚Ťie aminte╚Öte de leh─âmiti. ÔÇô Cf. le╚Öui.
A LEH─é├Ź ~i├ęsc intranz. pop. A vorbi mult ╚Öi f─âr─â rost; a flec─âri; a tr─ânc─âni; a p─âl─âvr─âgi. /Orig. nec.
lih─â├ş, lih─âi├ęsc, vb. IV (reg.) a striga (dup─â animale); a oc─âr├«, a mustra, a b├órfi.
leh─â├Č v. Mold. a flec─âri: nu mai leh─âi dup─â cum ╚Ťi-e obiceiul AL. [Slav. LIH┼Č, cov├ór╚Öitor (LIHO GLAGOLATI, a vorbi ├«n dodii)].
bleh─â─ş├ęsc ╚Öi leh─â─ş├ęsc v. intr. (rud─â cu vsl. blekati ╚Öi blekotati, a beh─âi, s├«rb. bleknuti, a beh─âi, ╚Öi blenuti, a flec─âri. V. ble╚Ötesc ╚Öi brehnesc). Est. Fam. Breh─â─şesc. Fig. Iron. Flec─âresc, tr─ânc─ânesc, vorbesc mult ╚Öi plicticos. V. blescote.
leh─â─ş├ęsc, V. bleh─â─şesc.
lehăi vb. v. FLECĂRI. ÎNDRUGA. PĂLĂVRĂGI. SPOROVĂI. TRĂNCĂNI.
lih─â├ş, lih─âiesc, (lihui, lehui), vb. intranz. ÔÇô 1. A face zgomot mare ca s─â nu vin─â lupii sau alte animale s─âlbatice la vite (Papahagi, 1925; Lenghel, 1979). 2. A striga la cineva, a certa (D. Pop, 1978). ÔÇô Var. a lui leh─âi (et. nec.) (DEX, MDA); crea╚Ťie expresiv─â (DER).
lih─â├ş, lih─âiesc, (lihui, lehui), vb. intranz. ÔÇô 1. A face zgomot mare ca s─â nu vin─â lupii sau alte animale s─âlbatice la vite (Papahagi 1925; Lenghel 1979). 2. A striga la cineva, a certa (D. Pop 1978). ÔÇô Crea╚Ťie expresiv─â (DER), din interj. liha!, i-ha!

Lih─âit dex online | sinonim

Lih─âit definitie

Intrare: leh─âi
leh─âi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
lih─âi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: lih─âit
lih─âit participiu
lih─âire infinitiv lung