LIGNIFICÁ, lignífic, vb. I. Tranz. și refl. A (se) transforma în lemn; a (se) impregna cu lignină. – După fr. lignifier.

LIGNIFICÁRE, lignificări, s. f. Faptul de a (se) lignifica. – V. lignifica. Cf. fr. lignification.

LIGNIFICÁ, lignífic, vb. I. Tranz. și refl. A (se) transforma în lemn; a (se) impregna cu lignină. – După fr. lignifier.

LIGNIFICÁRE, lignificări, s. f. Faptul de a (se) lignifica. – V. lignifica. Cf. fr. lignification.

LIGNIFICÁRE s. f. Fenomen prin care membranele anumitor celule vegetale se îmbogățesc în lignină.

lignificá (a ~) vb., ind. prez. 3 lignífică

lignificáre s. f., g.-d. art. lignificắrii; pl. lignificắri

lignificá vb., ind. prez. 3 sg. lignífică

lignificáre s. f., g.-d. art. lignificării; pl. lignificări

LIGNIFICÁ vb. I. tr., refl. A (se) transforma în lemn; a (se) impregna cu lignină. [P.i. lignífic. / cf. it. lignificare, fr. lignifier].

LIGNIFICÁRE s.f. Impregnare cu lignină a membrelor unor celule vegetale. [< lignifica].

LIGNIFICÁ vb. tr., refl. a (se) transforma în lemn; a (se) impregna cu lignină. (< fr. lignifier)

A SE LIGNIFICÁ pers. 3 se lignífică intranz. A se impregna cu lignină; a se transforma în lemn. /<fr. lignifier

lignificare definitie

lignificare dex

Intrare: lignifica

lignifica verb grupa I conjugarea I

Intrare: lignificare

lignificare substantiv feminin