lighean definitie

16 definiții pentru lighean

LIGHEÁN, ligheane, s. n. Vas de metal, de porțelan etc. larg și puțin adânc, folosit la spălatul corpului, al vaselor, al rufelor etc. ♦ Conținutul unui asemenea vas. [Pl. și: lighene] – Din tc. liğen, legen.
LIGHEÁN, lighene, s. n. Vas de metal, de porțelan etc. larg și puțin adânc, întrebuințat la spălatul corpului, al vaselor, al rufelor etc. ♦ Conținutul unui asemenea vas. – Din tc. liğen, legen.
LIGHEÁN, lighene și ligheane, s. n. Vas de metal, de porțelan etc. puțin adînc și larg, servind la spălatul mîinilor, feței, vaselor etc. Se spălă pe ochi înmuind vîrful degetelor în lighean. DUMITRIU, N. 285. Un lighean de lut cu ibric. CREANGĂ, A. 134. Obligația de a ne trezi dimineața în sunetul unui lighean de alamă lovit ca un tam-tam chinezesc. GHICA, S. 74. ◊ Fig. Acest torent se arunca cu zgomot dintr-o înălțime într-un lighean de granit; iar de aci se vărsa prin jgheaburi și se ascundea prin deosebite crăpături. BOLINTINEANU, O. 329. ♦ Conținutul unui asemenea vas. Ei bine, eu ce fac cu ligheanu ist de gheață? ALECSANDRI, T. I 367. – Pronunțat: -ghean. – Pl. și: ligheanuri (KOGĂLNICEANU, S. 94).
ligheán s. n., pl. ligheáne / lighéne
ligheán s. n., pl. lighéne
LIGHEÁN s. (înv.) medelniță, spălătoare.
LIGHEÁN s. v. bazin, pelvis.
ligheán (lighéne), s. n. – Vas de spălat. – Mr. lighen. Tc. legen (Șeineanu, II, 236; Meyer 234; Berneker 699; Lokotsch 1290; Vasmer, II, 24), cf. ngr. λεγένι, alb. ljëgen (Philippide, II, 720), bg. legen, sb. ledjen, rus. legin. Originea pare să fie gr. λεϰάνη, cf. leagăn.
LIGHEÁN lighéne n. Vas larg și puțin adânc folosit la spălat. /<turc. ligen, legen
lighian n. 1. vas de spălat pe mâini; 2. vas de ras barba; 3. basin de lovit, teas: sunetul unui lighean de alamă lovit cu un tamtam chinezesc GHICA. [Albanez LĬAGHEN].
ligheán n., pl. ene, nu eane (turc. legen, leken [de unde vine ngr. legéni, bg. sîrb. legen], d. ngr. lekáni, vgr. lekáne lekánion, lighean, de unde vine și vsl. lekánĭa, rus. lohánĭ, lighean). Vasu în care se scurge apa cînd te spelĭ. – Vechĭ leghén și leghín.
LIGHEAN s. (înv.) medelniță, spălătoare.
lighean s. v. BAZIN. PELVIS.
lavor Lavor cu înțelesul de „lighean”, e atestat în MCD, p. 77 (din Vilce1e),unde e explicat prin magh. lavor cu același înțeles. Nu știu dacă cuvîntul e atestat în maghiară (Tamás nu l-a inserat), dar mi se pare neîndoios că în românește vine din franceză. Pronunțarea lui oa ca o, ori de cîte ori e neaccentuat sau în silaba finală, este bine cunoscută în românește (vezi BL, III, p. 45-50) și chiar pronunțarea lavor este curentă în gura oamenilor mai puțin culți din Muntenia. Tot prin maghiară, și tot greșit, este explicată varianta lavor (din Petroșani și Orăștie) în MCD, p. 260.
a avea lighean expr. (prst.) 1. a păstra contactul cu un client. 2. (d. clienți) a păstra contactul cu o prostituată
lighean, lighene s. n. (prst.) iatac, alcov.

lighean dex

Intrare: lighean
lighean
lighean substantiv neutru