Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

12 defini╚Ťii pentru ligatur─â

LIGAT├ÜR─é, ligaturi, s. f. 1. Legare provizorie sau definitiv─â a unui vas sangvin, a intestinului, a ureterului etc., pentru a ├«nchide orificiul lor. ÔÖŽ Fir de a╚Ť─â, m─âtase, catgut, cu care se face o ligatur─â (1). 2. Reunire a mai multor litere ├«ntr-un singur semn grafic; logotip. ÔÇô Din fr. ligature, lat. ligatura.
LIGAT├ÜR─é, ligaturi, s. f. 1. Legare provizorie sau definitiv─â a unui vas sangvin, a intestinului, a ureterului etc., pentru a ├«nchide orificiul lor. ÔÖŽ Fir de a╚Ť─â, m─âtase, catgut, cu care se face o ligatur─â (1). 2. Reunire a mai multor litere ├«ntr-un singur semn grafic; logotip. ÔÇô Din fr. ligature, lat. ligatura.
LIGATÚRĂ, ligaturi, s. f. 1. Fir (de metal, mătase etc.) care servește la legarea unui vas de sînge pentru oprirea unei hemoragii; legătură cu care se leagă un membru, deasupra locului unde se deschide un vas de sînge. 2. (Tipogr.) Caracter care cuprinde mai multe litere într-un singur semn grafic.
ligat├║r─â s. f., g.-d. art. ligat├║rii; pl. ligat├║ri
ligaturá vb., ind. prez. 3 sg. ligatureáză
ligat├║r─â s. f., g.-d. art. ligat├║rii; pl. ligat├║ri
LIGAT├ÜR─é s.f. 1. Legare cu un fir de a╚Ť─â sau de catgut a unui vas sanguin sau a unui organ tubular; firul cu care se face aceast─â leg─âtur─â. 2. (Poligr.) Semn grafic care con╚Ťine mai multe litere; logotip. [< fr. ligature, cf. lat. ligatura ÔÇô leg─âtur─â].
LIGAT├ÜR─é s. f. 1. legare cu un fir de a╚Ť─â ori de catgut a unui vas sangvin sau organ tubular; firul ├«nsu╚Öi. 2. (poligr.) semn grafic care con╚Ťine mai multe litere; logotip. 3. (├«n nota╚Ťia muzical─â vocal─â) grup de note legate printr-o linie care se refer─â la o singur─â silab─â. (< fr. ligature, lat. ligatura)
LIGAT├ÜR─é ~i f. 1) Opera╚Ťie care const─â ├«n legarea provizorie sau definitiv─â a unui vas sangvin, a intestinului etc., pentru a opri o hemoragie sau pentru a ├«nchide orificiul lor. 2) Fir de a╚Ť─â special─â cu ajutorul c─âruia se efectueaz─â o asemenea opera╚Ťie. /<fr. ligature, lat. ligatura
*ligat├║r─â f., pl. ─ş (lat. ligatura, V. leg─âtur─â). Leg─âtur─â cu care se str├«nge, (se leag─â) ceva. ├Än tipografie, reuniunea a do┼ş─â litere ca fl, ff.
ligatura (cuv. lat. ÔÇ×leg─âtur─âÔÇŁ) v. musica mensurata.
LIGAT├ÜR─é (< fr., lat.) s. f. 1. (MED.) Legare chirurgical─â cu fire de catgut, m─âtase sau a╚Ť─â a vaselor sangvine, a uterului, a intestinului etc.; materialul utilizat pentru aceast─â opera╚Ťie. 2. Aliaje auxiliare folosite pentru introducerea unor elemente de aliere ├«n metalul lichid. ÔÖŽ Metale (ex. cupru, mercur etc.) care se introduc ├«n metalele nobile pentru a le da unele propriet─â╚Ťi necesare (ex. duritatea) sau pentru a le ieftini. 3. Liter─â sau semn de transcriere fonetic─â format prin ├«mbinarea a dou─â litere sau semne de transcriere (ex. ├Ž, ┼ô). ÔÖŽ Combina╚Ťie de litere ce red─â ├«mbinarea a dou─â litere, o silab─â sau un cuv├ónt. 4. (POLIGR.) Caracter tipografic realizat prin reunirea a dou─â litere ├«ntr-un singur semn grafic (ex.: ├ć, ┼ĺ), folosit ├«n unele limbi pentru a reda un singur sunet.

Ligatur─â dex online | sinonim

Ligatur─â definitie

Intrare: ligatur─â
ligatur─â substantiv feminin
Intrare: ligatura
ligatura verb grupa I conjugarea a II-a