LIFTÁ, liftez, vb. I. 1. Tranz. (La tenis) A trimite mingea imprimându-i anumite efecte. 2. A scoate la suprafață țițeiul acumulat în sonde. – Din fr. lifter.

LIFTÁRE, liftări, s. f. Acțiunea de a lifta. – V. lifta.

LIFTÁ, liftez, vb. I. 1. Tranz. (La tenis) A trimite mingea imprimându-i anumite efecte. 2. A scoate la suprafață țițeiul acumulat în sonde. – Din fr. lifter.

LIFTÁRE, liftări, s. f. Acțiunea de a lifta. – V. lifta.

liftá (a ~) vb., ind. prez. 3 lifteáză

liftá vb., ind. prez. 3 sg. lifteáză

LIFTÁ vb. I. tr., intr. 1. A trimite mingea (la volei, la tenis și la tenis de masă) peste fileu prin lovituri de atac care nu se execută cu putere. 2. A aduce la suprafață țițeiul acumulat în sonde. [< engl. lift, cf. fr. lifter].

LIFTÁ vb. I. tr., intr. a trimite mingea (la tenis, tenis de masă, volei etc.) peste fileu prin lovituri de atac care nu se execută cu putere. II. tr. 1. a ridica și a aduce în poziție, cu ajutorul unei macarale, un acoperiș, planșeu etc. 2. a aduce la suprafață țițeiul acumulat în sonde. 3. (fam.) a sâcâi. (< fr. lifter, engl. tolift)

liftá vb. I (fig.) A sâcâi, a ◊ „juca” pe cineva ◊ „Dacă mă mai liftezi mult după fiecare întrebare, prevăd că nu plecăm la 3, ci o să rămânem în prelungiri.” R.l. 22 VII 74 p. 2 (din engl. to lift; cf. fr. lifter; DN3 – cu alte sensuri, DEX-S)

lifta, liftez v. t. a înșela.