LICĂRITÓR, -OÁRE, licăritori, -oare, adj. Care licărește. – Licări + suf. -tor.

LICĂRITÓR, -OÁRE, licăritori, -oare, adj. Care licărește. – Licări + suf. -tor.

LICĂRITÓR, -OÁRE, licăritori, -oare, adj. Care licărește. Deasupra satului pluteau leneși nori negri, înghițind stelele licăritoare. V. ROM. februarie 1952, 118. [Papagalul] ofta prelung, deschizîndu-și arare licăritorul iris de aur subt greaua pleoapă. ANGHEL, PR. 46. Văd cum se sting licăritoare astre. MACEDONSKI, O. I 111.

licăritór adj. m., pl. licăritóri; f. sg. și pl. licăritoáre

licăritór adj. m., pl. licăritóri; f. sg. și pl. licăritoáre

LICĂRITÓR adj. lucitor, scânteietor, v. sclipitor.

LICĂRITOR adj. lucitor, scînteietor, sclipitor, (astări rar) sclipind, (pop. și fam.) sclipicios, (înv.) scînteind, scînteios. (O lumină ~.)