Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru licurici

LICUR├ŹCI, licurici, s. m. Insect─â din ordinul coleopterelor, care are pe ultimele segmente abdominale ni╚Öte organe care emit lumin─â fosforescent─â (Lampyris noctiluca). ÔÇô Licuri + suf. -ici.
LICUR├ŹCI, licurici, s. m. Insect─â din ordinul coleopterelor, care are pe ultimele segmente abdominale ni╚Öte organe care emit lumin─â fosforescent─â (Lampyris noctiluca). ÔÇô Licuri + suf. -ici.
LICUR├ŹCI, licurici, s. m. Insect─â din ordinul coleopterelor, a c─ârei femel─â cu aspect de larv─â r─âsp├«nde╚Öte la ├«ntuneric o lumin─â fosforescent─â produs─â pe ultimele inele ale abdomenului (Lamphyris noctiluca). Sus, Vega sc├«nteia ca un licurici verzui al cerului. C. PETRESCU, S. 23. C├«nt─â pas─ârea de sear─â, iar ├«n iarba-nroural─â, Cu gr─âmada, licuricii lumini╚Ťele-╚Öi arat─â. EFTIMIU, ├Ä. 27. Iar pe vechiul zid... Lic─âriri de pietre scumpe licurici zglobii presar. MACEDONSKI, O. I 155. C├«mpia i se ├«nf─â╚Ťi╚Öeaz─â luminat─â de sc├«nteile str─âlucitoare ale licuricilor. ODOBESCU, S. III 20.
licur├şci s. m., pl. licur├şci
licur├şci s. m., pl. licur├şci
LICUR├ŹCI s. (ENTOM.; Lampyris noctiluca) (rar) luciol─â, (pop.) putregai, (reg.) f─âclie╚Ö, f─ân─âra╚Ö, pricolici, sc├ónteiu╚Ť─â, stelu╚Ť─â, viermu╚Öor, focul-lui-Dumnezeu, g├óndac-sc├ónteios, g├ónd─âcel-sc├ónteios, lumin─â-de-p─âdure, vierme-lucitor.
licur├şci (licur├şci), s. m. ÔÇô 1. Insect─â (Lampyris noctiluca). ÔÇô 2. (Arg.) Lantern─â, lamp─â de buzunar. ÔÇô Mr. licuriciu. Probabil der. din licuri (├«n loc de lic─âri), cf. Tiktin; Pascu, I, 111; Candrea. Dup─â Diculescu, Elementele, 489, dintr-un gr. *╬╗¤ů¤░╬┐¤ů¤ü╬»¤░╬╣╬┐¤ů, der. doric din gr. ╬╗¤ů¤░╬┐¤ů¤ü╬»¤é.
LICUR├ŹCI ~ m. G├óndac nocturn care are proprietatea de a lumina ├«n ├«ntuneric. /a lic─âri + suf. ~ici
licuriciu m. 1. evapora╚Ťiune focoas─â prin locurile b─âltoase; 2. insect─â lucitoare la ├«ntuneric (Lampyris noctiluca): licuricii se v─âd ├«n nop╚Ťile de var─â.
licur├şc─ş m., pl. tot a╚Öa (d. licuresc, lic─âresc). Un fel de g├«ndac care str─âluce╚Öte la ├«ntuneric (lampyris splendidula).
LICURICI s. (ENTOM.; Lampyris noctiluca) (rar) luciol─â, (pop.) putregai, (reg.) f─âclie╚Ö, f─ân─âra╚Ö, pricolici, sc├«nteiu╚Ť─â, stelu╚Ť─â, viermu╚Öor, focul-lui-Dumnezeu, g├«ndac-sc├«nteios, g├«nd─âcel-sc├«nteios, lumin─â-de-p─âdure, vierme-lucitor.
LICURICI, com. în jud. Gorj, situată în zona Dealurilor Amaradiei; 2.718 loc. (2000). În satul Totea se află biserica Sf. Nicolae (1735, cu picturi murale interioare originare), iar în satul L., biserica de lemn cu hramul Intrarea în Biserică a Maicii Domnului (1776-1777).
LICUR├ŹCI (< licuri, a ├«nv. ÔÇ×a lic─âriÔÇŁ) s. m. Nume dat unor insecte coleoptere nocturne, carnivore de c. 1-2 cm; femelele au pe ultimele segmente abdominale organe care emit lumin─â fosforescent─â; ou─âle ╚Öi larvele emit mai pu╚Ťin─â lumin─â. Se cunosc peste 30 de specii; ├«n Rom├ónia tr─âiesc genurile Lampyris ╚Öi Luciola.
a avea licurici expr. (er.) a se excita

Licurici dex online | sinonim

Licurici definitie

Intrare: licurici
licurici substantiv masculin