licurici definitie

14 definiții pentru licurici

LICURÍCI, licurici, s. m. Insectă din ordinul coleopterelor, care are pe ultimele segmente abdominale niște organe care emit lumină fosforescentă (Lampyris noctiluca). – Licuri + suf. -ici.
LICURÍCI, licurici, s. m. Insectă din ordinul coleopterelor, care are pe ultimele segmente abdominale niște organe care emit lumină fosforescentă (Lampyris noctiluca). – Licuri + suf. -ici.
LICURÍCI, licurici, s. m. Insectă din ordinul coleopterelor, a cărei femelă cu aspect de larvă răspîndește la întuneric o lumină fosforescentă produsă pe ultimele inele ale abdomenului (Lamphyris noctiluca). Sus, Vega scînteia ca un licurici verzui al cerului. C. PETRESCU, S. 23. Cîntă pasărea de seară, iar în iarba-nrourală, Cu grămada, licuricii luminițele-și arată. EFTIMIU, Î. 27. Iar pe vechiul zid... Licăriri de pietre scumpe licurici zglobii presar. MACEDONSKI, O. I 155. Cîmpia i se înfățișează luminată de scînteile strălucitoare ale licuricilor. ODOBESCU, S. III 20.
licuríci s. m., pl. licuríci
licuríci s. m., pl. licuríci
LICURÍCI s. (ENTOM.; Lampyris noctiluca) (rar) luciolă, (pop.) putregai, (reg.) făclieș, fănăraș, pricolici, scânteiuță, steluță, viermușor, focul-lui-Dumnezeu, gândac-scânteios, gândăcel-scânteios, lumină-de-pădure, vierme-lucitor.
licuríci (licuríci), s. m.1. Insectă (Lampyris noctiluca). – 2. (Arg.) Lanternă, lampă de buzunar. – Mr. licuriciu. Probabil der. din licuri (în loc de licări), cf. Tiktin; Pascu, I, 111; Candrea. După Diculescu, Elementele, 489, dintr-un gr. *λυϰουρίϰιου, der. doric din gr. λυϰουρίς.
LICURÍCI ~ m. Gândac nocturn care are proprietatea de a lumina în întuneric. /a licări + suf. ~ici
licuriciu m. 1. evaporațiune focoasă prin locurile băltoase; 2. insectă lucitoare la întuneric (Lampyris noctiluca): licuricii se văd în nopțile de vară.
licurícĭ m., pl. tot așa (d. licuresc, licăresc). Un fel de gîndac care strălucește la întuneric (lampyris splendidula).
LICURICI s. (ENTOM.; Lampyris noctiluca) (rar) luciolă, (pop.) putregai, (reg.) făclieș, fănăraș, pricolici, scînteiuță, steluță, viermușor, focul-lui-Dumnezeu, gîndac-scînteios, gîndăcel-scînteios, lumină-de-pădure, vierme-lucitor.
LICURICI, com. în jud. Gorj, situată în zona Dealurilor Amaradiei; 2.718 loc. (2000). În satul Totea se află biserica Sf. Nicolae (1735, cu picturi murale interioare originare), iar în satul L., biserica de lemn cu hramul Intrarea în Biserică a Maicii Domnului (1776-1777).
LICURÍCI (< licuri, a înv. „a licări”) s. m. Nume dat unor insecte coleoptere nocturne, carnivore de c. 1-2 cm; femelele au pe ultimele segmente abdominale organe care emit lumină fosforescentă; ouăle și larvele emit mai puțină lumină. Se cunosc peste 30 de specii; în România trăiesc genurile Lampyris și Luciola.
a avea licurici expr. (er.) a se excita

licurici dex

Intrare: licurici
licurici substantiv masculin