Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru licur

L├ŹC─éR, lic─âre, s. n. Sclipire, sc├ónteiere, lic─ârire; ceea ce sclipe╚Öte; sc├ónteie. [Var.: l├şcur s. n.] ÔÇô Din lic─âri (derivat regresiv).
L├ŹCUR s. n. v. lic─âr.
L├ŹC─éR, lic─âre, s. n. Sclipire, sc├ónteiere, lic─ârire; ceea ce sclipe╚Öte; sc├ónteie. [Var.: l├şcur s. n.] ÔÇô Din lic─âri (derivat regresiv).
L├ŹCUR s. n. v. lic─âr.
L├ŹC─éR, lic─âre, s. n. Sclipire, sc├«nteiere, lic─ârire. Lic─ârul pierea treptat, ├«nghi╚Ťit, acoperit de poala perdelei de umbr─â. DUMITRIU, P. F. 15. Obosit─â de munc─â, ai adormit z├«mbind... S─â-╚Ťi fie somnul lic─âr de stele. DRAGOMIR, P. 50. Str├«n╚Öi ├«n hamuri, caii s─âreau ner─âbd─âtori pe loc, ├«nfrico╚Öa╚Ťi de lic─ârul ╚Öi zgomotul tr─âsnetelor. MLHALE, O. 509. ÔÖŽ (Concretizat) Ceea ce sclipe╚Öte, lic─âre╚Öte; sc├«nteie. Ochii ├«i sc├«nteiau ├«nvia╚Ťi ca dou─â lic─âre sub spuz─â. C. PETRESCU, C. V. 75. ÔÇô Variant─â: l├şcur (CO╚śBUC, P. II 186, EMINESCU, O. I 119) s. m.
L├ŹCUR s. n. v. lic─âr.
l├şc─âr s. n., pl. l├şc─âre
l├şc─âr s. n., pl. l├şc─âre
L├ŹC─éR s. v. sclipire.
L├ŹC─éR ~e n. 1) Lumin─â slab─â. 2) Obiect care sclipe╚Öte. /v. a lic─âri
licur n. (poetic) lic─ârire: speran╚Ťa e un licur u╚Öor EM.
LICĂR s. licărire, licărit, lucire, scăpărare, scăpărat, scînteie, scînteiere, sclipeală, sclipire, sclipit, străfulgerare, (rar) licăriș, sclipitură, zare, (pop. și fam.) sclipet, (înv.) scăpărătură. (Un ~ de lumină.)

Licur dex online | sinonim

Licur definitie

Intrare: lic─âr
lic─âr substantiv neutru
licur