12 definiții pentru licur
LÍCĂR, licăre,
s. n. Sclipire, scânteiere, licărire; ceea ce sclipește; scânteie. [
Var.:
lícur s. n.] – Din
licări (derivat regresiv).
LÍCĂR, licăre,
s. n. Sclipire, scânteiere, licărire; ceea ce sclipește; scânteie. [
Var.:
lícur s. n.] – Din
licări (derivat regresiv).
LÍCĂR, licăre,
s. n. Sclipire, scînteiere, licărire. Licărul pierea treptat, înghițit, acoperit de poala perdelei de umbră. DUMITRIU, P. F. 15. Obosită de muncă, ai adormit zîmbind... Să-ți fie somnul licăr de stele. DRAGOMIR, P. 50. Strînși în hamuri, caii săreau nerăbdători pe loc, înfricoșați de licărul și zgomotul trăsnetelor. MLHALE, O. 509. ♦ (Concretizat) Ceea ce sclipește, licărește; scînteie. Ochii îi scînteiau înviați ca două licăre sub spuză. C. PETRESCU, C. V. 75. – Variantă:
lícur (COȘBUC, P. II 186, EMINESCU, O. I 119)
s. m. LÍCĂR ~e n. 1) Lumină slabă. 2) Obiect care sclipește. /v. a licări licur n. (poetic) licărire: speranța e un licur ușor EM.
LICĂR s. licărire, licărit, lucire, scăpărare, scăpărat, scînteie, scînteiere, sclipeală, sclipire, sclipit, străfulgerare, (rar) licăriș, sclipitură, zare, (pop. și fam.) sclipet, (înv.) scăpărătură. (Un ~ de lumină.) Licur dex online | sinonim
Licur definitie