Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

6 defini╚Ťii pentru licua╚Ťie

LICU├ü╚ÜIE, licua╚Ťii, s. f. (Metal.) Fenomen de separare a compu╚Öilor sau a elementelor cu puncte de topire diferite dintr-un amestec sau dintr-un aliaj. [Pr.: -cu-a-] ÔÇô Din fr. liquation.
LICU├ü╚ÜIE s. f. (Metalurgie) Fenomen de separare a compu╚Öilor sau a elementelor cu puncte de topire diferite dintr-un amestec sau dintr-un aliaj. [Pr.: -cu-a-] ÔÇô Din fr. liquation.
licu├í╚Ťie (-cu-a-╚Ťi-e) s. f., art. licu├í╚Ťia (-╚Ťi-a), g.-d. art. licu├í╚Ťiei; pl. licu├í╚Ťii, art. licu├í╚Ťiile (-╚Ťi-i-)
licu├í╚Ťie s. f. (sil. -cu-a-╚Ťi-e), art. licu├í╚Ťia (sil. -╚Ťi-a), g.-d. art. licu├í╚Ťiei; pl. licu├í╚Ťii, art. licu├í╚Ťiile (sil. -╚Ťi-i-)
LICUÁȚIE s.f. Fenomenul de separare a compușilor sau a elementelor cu puncte de topire diferite dintr-un amestec sau dintr-un aliaj. [Gen. -iei. / cf. fr. liquation].
LICU├ü╚ÜIE s. f. separare, prin ├«nc─âlzire, a componen╚Ťilor unui aliaj cu puncte de topire diferite. (< fr. liquation)

Licua╚Ťie dex online | sinonim

Licua╚Ťie definitie

Intrare: licua╚Ťie
licua╚Ťie substantiv feminin
  • silabisire: -cu-a-╚Ťi-e