lictor definitie

9 definiții pentru lictor

LÍCTOR, lictori, s. m. (în Roma antică) Persoană care însoțea, în anumite ocazii, pe înalții demnitari, mergând înaintea lor și purtând fasciile. – Din lat. lictor, -oris.
LÍCTOR, lictori, s. m. (în Roma antică) Persoană care însoțea, în anumite ocazii, pe înalții demnitari, mergând înaintea lor și purtând fasciile. – Din lat. lictor, -oris.
LÍCTOR, lictori, s. m. (În Roma antică) Persoană care însoțea anumiți demnitari, mergînd înaintea lor și purtînd fasce, ca semne ale autorității. În fund apar lictorii care precedă pe August. ALECSANDRI, T. II 381.
líctor s. m., pl. líctori
lictór s. m., pl. lictóri
LÍCTOR s.m. (În Roma antică) Însoțitor al celor mai înalți magistrați, care mergea înaintea lor purtând fascii ca semne ale puterii. [< lat. lictor].
LÍCTOR s. m. (la romani) însoțitor al celor mai înalți magistrați, care mergea înaintea lor purtând fascii, ca semne ale puterii. (< lat. lictor)
lictor m. ofițer care mergea înaintea primilor magistrați din Roma, purtând o săcure pusă într’un mănunchiu de vergi.
*líctor și (rar) -ór m. (lat. lictor, gen. -óris, rudă cu lĭgare, a lega). La Romanĭ, un fel de jandarm care-ĭ întovărășea pe mariĭ funcționarĭ și care-ĭ decapita pe condamnațĭ după ce-ĭ bătea cu vergile. Eĭ aveaŭ ca insigne o legătură de nuĭele în mijlocu căreĭa era o secure. Dictatoru era întovărășit de 24 de lictorĭ, consulu de 12, și pretoru de 6.

lictor dex

Intrare: lictor
lictor