Dicționare ale limbii române

13 definiții pentru licorin

LICORÍN s. m. v. licurin.
LICURÍN, licurini, s. m. Varietate de chefal afumat. [Var.: licorín s. m.] – Et. nec.
LICORÍN s. m. v. licurin.
LICURÍN, licurini, s. m. Varietate de chefal afumat. [Var.: licorín s. m.] – Et. nec.
LICORÍN s. m. v. licurin.
LICURÍN, licurini, s. m. Varietate de chefal afumat. Zece licurini... Sardele... Icre-negre. FILIMON, C. 169. – Variantă: licorín (ALECSANDRI, T. 751, NEGRUZZI, S. III 56) s. m.
licurín s. m., pl. licuríni
licurín s. m., pl. licuríni
licurín (licuríni), s. m. – Varietate de chefal. Ngr. λυϰορρίνι (Cihac, II, 669; Tiktin), cf. tc. likorinoz.
LICURÍN ~i m. Chefal afumat. /<ngr. likorini
licorin m. sardea mare: chiupurile cu marinate și licorini NEGR. [Gr. mod. LIKORÍNI].
licorín, V. licurin.
licurín și (maĭ vechĭ) licorín m. (ngr. lykorini, adică „nas de lup”, de unde și turc. likorinoz). Un fel de chefal care se vinde la noĭ afumat.

licorin definitie

licorin dex

Intrare: licurin
licurin substantiv masculin
licorin