licoare definitie

10 definiții pentru licoare

LICOÁRE, licori, s. f. 1. Băutură fină, savuroasă. ♦ Lichid (medicamentos). 2. Lichid folosit ca reactiv în anumite reacții chimice. – Din fr. liqueur, lat. liquor, -oris.
LICOÁRE, licori, s. f. 1. Băutură fină, savuroasă. ♦ Lichid (medicamentos). 2. Lichid folosit ca reactiv în anumite reacții chimice. – Din fr. liqueur, lat. liquor, -oris.
LICOÁRE, licori, s. f. 1. Băutură fină, savuroasă. În rîsetele celorlalți, le turnă cîte un pahar de apă plin cu licoarea gălbuie de prună. DUMITRIU, N. 181. Oamenii o folosesc [plosca] să poarte de la unul la altul, la prilejurile de veselie, licorile acestor locuri, cu livezi și vii generoase. BOGZA, C. O. 366. ♦ Lichid (de obicei medicamentos). 2. (Chim.) Lichid folosit ca reactiv în anumite reacții chimice. – Scris și: liquoare (ALECSANDRI, T. 1709).
licoáre s. f., g.-d. art. licórii; pl. licóri
licoáre s. f., g.-d. art. licórii; pl. licóri
LICOÁRE s.f. 1. Băutură bună, savuroasă, fină. ♦ Lichid medicamentos. 2. Reactiv lichid folosit în anumite reacții chimice. [< fr. liqueur, cf. lat. liquor].
LICOÁRE s. f. 1. băutură bună, savuroasă, fină. ◊ lichid medicamentos. 2. reactiv lichid în anumite reacții chimice. (< fr. liqueur, lat. liquor)
LICOÁRE ~óri f. 1) Băutură fină îndulcită și aromatizată. 2) Soluție cu proprietăți medicamentoase. 3) Substanță lichidă folosită ca reactiv în diverse reacții chimice. /<fr. liqueur, lat. liquor, ~oris
licoare f. substanță lichidă.
*licoáre f., pl. orĭ (fr. liqueur, licoare, licor, d. lat. liquor, lichid, lichiditate). Substanță lichidă. Rar. Licor.

licoare dex

Intrare: licoare
licoare substantiv feminin