licitare definitie

2 intrări

17 definiții pentru licitare

LICITÁ, licitez, vb. I. Intranz. și tranz. A face oferte în cadrul unei licitații, a vinde ceva prin licitație. – Din fr. liciter, lat. licitari.
LICITÁRE, licitări, s. f. Acțiunea de a licita și rezultatul ei. – V. licita.
LICITÁ, licitez, vb. I. Intranz. și tranz. A face oferte în cadrul unei licitații, a vinde ceva prin licitație. – Din fr. liciter, lat. licitari.
LICITÁRE, licitări, s. f. Acțiunea de a licita și rezultatul ei. – V. licita.
LICITÁ, licitez, vb. I. Intranz. A participa activ la o licitație, a face oferte în cadrul unei licitații.
LICITÁRE s. f. Acțiunea de a licita; licitație.
licitá (a ~) vb., ind. prez. 3 liciteáză
licitáre s. f., g.-d. art. licitắrii; pl. licitắri
licitá vb., ind. prez. 1 sg. licitéz, 3 sg. și pl. liciteáză
licitáre s. f., g.-d. art. licitării; pl. licitări
LICITÁ vb. (JUR.) (înv.) a atârdisi, a hareciui. (A ~ un bun.)
LICITÁ vb. I. intr. A lua parte activă la o licitație (solicitând obiecte, făcând oferte). [< fr. liciter, it. licitare].
LICITÁ vb. tr. 1. a vinde la licitație. ◊ (intr.) a face oferte în cadrul unei licitații. 2. (la jocul de cărți) a atrage, a stimula, a tenta. (< fr. liciter, lat. licitari, /2/ germ. lizitieren)
A LICITÁ ~éz 1. tranz. A vinde prin licitație; 2. intranz. A participa la o licitație (înaintând propuneri asupra prețului). /<fr. liciter, lat. licitari
licità v. a vinde prin licitațiune.
*licitéz v. tr. (lat. licitor, -ári; fr. liciter). Vînd pin licitațiune.
LICITA vb. (JUR.) (înv.) a atîrdisi, a hareciui. (A ~ un bun.)

licitare dex

Intrare: licita
licita verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: licitare
licitare substantiv feminin