17 definiții pentru licitare
LICITÁ, licitez,
vb. I.
Intranz. și
tranz. A face oferte în cadrul unei licitații, a vinde ceva prin licitație. – Din
fr. liciter, lat. licitari. LICITÁRE, licitări,
s. f. Acțiunea de a licita și rezultatul ei. –
V. licita. LICITÁ, licitez,
vb. I.
Intranz. și
tranz. A face oferte în cadrul unei licitații, a vinde ceva prin licitație. – Din
fr. liciter, lat. licitari. LICITÁRE, licitări,
s. f. Acțiunea de a licita și rezultatul ei. –
V. licita. LICITÁ, licitez,
vb. I.
Intranz. A participa activ la o licitație, a face oferte în cadrul unei licitații.
LICITÁRE s. f. Acțiunea de
a licita; licitație.
licitá (a ~) vb.,
ind. prez. 3 liciteáză
licitáre s. f.,
g.-d. art. licitắrii;
pl. licitắri
licitá vb., ind. prez. 1 sg. licitéz, 3 sg. și pl. liciteáză licitáre s. f., g.-d. art. licitării; pl. licitări LICITÁ vb. (JUR.) (înv.) a atârdisi, a hareciui. (A ~ un bun.) LICITÁ vb. I. intr. A lua parte activă la o licitație (solicitând obiecte, făcând oferte). [< fr. liciter, it. licitare].
LICITÁ vb. tr. 1. a vinde la licitație. ◊ (intr.) a face oferte în cadrul unei licitații. 2. (la jocul de cărți) a atrage, a stimula, a tenta. (< fr. liciter, lat. licitari, /2/ germ. lizitieren)
A LICITÁ ~éz 1. tranz. A vinde prin licitație; 2. intranz. A participa la o licitație (înaintând propuneri asupra prețului). /<fr. liciter, lat. licitari licità v. a vinde prin licitațiune.
*licitéz v. tr. (lat. licitor, -ári; fr. liciter). Vînd pin licitațiune.
LICITA vb. (JUR.) (înv.) a atîrdisi, a hareciui. (A ~ un bun.) Licitare dex online | sinonim
Licitare definitie
Intrare: licita
licita verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: licitare
licitare substantiv feminin