licit definitie

12 definiții pentru licit

LICÍT, -Ă, liciți, -te, adj. Care este îngăduit, încuviințat de lege; legal. – Din fr. licite, lat. licitus.
LICÍT, -Ă, liciți, -te, adj. Care este îngăduit, încuviințat de lege; legal. – Din fr. licite, lat. licitus.
LICÍT, -Ă, liciți, -te, adj. Permis, îngăduit de lege.
licít adj. m., pl. licíți; f. licítă, pl. licíte
licít adj. m., pl. licíți; f. sg. licítă, pl. licíte
LICÍT adj. v. legal.
Licit ≠ ilicit, ilegal
LICÍT, -Ă adj. Legal, permis, îngăduit de lege. [< fr. licite, cf. lat. licitus].
LICÍT, -Ă adj. legal, permis, îngăduit de lege. (< fr. licite, lat. licitus)
LICÍT ~tă (~ți, ~te) Care ține de lege; conform legii. /<fr. licit, lat. licitus
*lícit, -ă adj. (lat. licitus, permis. V. ilicit). Permis de lege: fapte licite. Adv. În mod licit.
licit adj. v. LEGAL.

licit dex

Intrare: licit
licit adjectiv