lichior definitie

11 definiții pentru lichior

LICHIÓR, lichioruri, s. n. Băutură alcoolică preparată din spirt, sirop de zahăr și esențe aromatice. – Din fr. liqueur.
LICHIÓR, lichioruri, s. n. Băutură alcoolică preparată din spirt, sirop de zahăr și esențe aromatice. – Din fr. liqueur.
LICHIÓR, lichioruri, s. n. Băutură alcoolică, obținută din spirt sau din rachiu, la care se adaugă sirop și esențe aromatice. Lichior de cafea. ▭ Discutînd foarte pașnic... între două țigări de foi și două pahare subțiri de lichior. C. PETRESCU, C. V. 178. – Pronunțat: -chior.
lichiór (-chior) s. n., (sorturi, porții) pl. lichióruri
lichiór s. n. (sil. -chior), pl. lichióruri
LICHIÓR s.n. Băutură făcută din alcool, sirop și diferite esențe aromate. [Pron. li-chior, scris și liqueur, licheur. / < fr. liqueur].
LICHIÓR s. n. băutură din alcool, sirop și diferite esențe aromate. (< fr. liqueur)
lichiór (lichióruri), s. n. – Băutură alcoolică dulce. Fr. liqueur. E dublet al lui licoare, s. f. (lichid), introdus artificial de literatura romantică, din it. liquore. Se scrie uneori cu ortografie greșită licheur.
LICHIÓR ~uri n. Băutură preparată din spirt sau rachiu, cu adaos de sirop, esențe aromate și substanțe colorante. [Sil. -chior] /<fr. liqueur
*lichĭór n., pl. urĭ (fr. liqueur, lat. liquor, licoare). Rachiŭ de calitate superioară, vutcă. – Maĭ corect ar fi licór, pl. urĭ, ca’n această poezie de mahala: Din tranvaĭ cu ĭa scobor, Mă duc la cofetărie, O’nghețată și-un licor, Îĭ ofer cu voĭoșie. (Mica Poesie, 15, Bucureștĭ, 1887, Steinberg, c. Rahoveĭ, 10).
LICHIÓR (< fr.) s. n. Băutură alcoolică cu concentrația alcoolului între 28 și 45%, care conține sirop de zahăr, suc de fructe, substanțe aromatizante și substanțe colorante.

lichior dex

Intrare: lichior
lichior substantiv neutru
  • silabisire: -chior