licheni definitie

2 intrări

15 definiții pentru licheni

LICHÉN, licheni, s. m. 1. (La pl.) Grup de plante inferioare al căror tal este compus dintr-o ciupercă și o algă aflate în simbioză, care cresc pe scoarța arborilor bătrâni, pe ziduri, pe stânci etc.; (și la sg.) plantă care face parte din acest grup. 2. Boală de piele cu evoluție cronică, caracterizată prin apariția pe piele a unor proeminențe care provoacă mâncărime, prin îngroșarea și pigmentarea excesivă a pielii etc. – Din fr. lichen.
LICHÉN, licheni, s. m. 1. (La pl.) Grup de plante inferioare al căror tal este compus dintr-o ciupercă și o algă aflate în simbioză, care cresc pe scoarța arborilor bătrâni, pe ziduri, pe stânci etc.; (și la sg.) plantă care face parte din acest grup. 2. Boală de piele cu evoluție cronică, caracterizată prin apariția pe piele a unor proeminențe care provoacă mâncărime, prin îngroșarea și pigmentarea excesivă a pielii etc. – Din fr. lichen.[1]
LICHÉN, licheni, s. m. Plantă criptogamâ, compusă dintr-o ciupercă și o algă care trăiesc în simbioză; crește pe scoarța arborilor bătrîni, pe ziduri, pe stînci etc.
lichén s. m., pl. lichéni
lichén s. m., pl. lichéni[1]
LICHÉN s. 1. (BOT.) (reg.) mușchi creț, mușchi de munte. 2. (MED.) (pop.) păducel.[1]
LICHÉNI s.m.pl. 1. Grup de plante criptogame, cu talul format din simbioza unei ciuperci și a unei alge, care cresc pe scoarța copacilor, pe ziduri etc.; (la sg.) plantă din acest grup. 2. (Med.; la sg.) Boală de piele caracterizată prin mici papule, având cauze multiple. [< fr. lichens, sg. lichen].[1]
LICHÉNI1 s. m. pl. 1. plante criptogame, cu talul din simbioza unei ciuperci și a unei alge, care cresc pe scoarța copacilor, pe ziduri. 2. (sg.) dermatoză caracterizată prin mici papule, care provoacă mâncărime. (< fr. lichens)
LICHENI2-/LICHENO- elem. „licheni”. (< fr. lichéni-, lichéno-, cf. lat. lichen)
LICHÉN ~i m. Plantă inferioară compusă din două organisme aflate în simbioză (o ciupercă și o algă), care crește mai ales pe stânci sau pe coaja copacilor bătrâni. /<fr. lichen[1]
lichen m. plantă medicinală ce crește pe ziduri sau stânci: din lichenul de Islanda se face o tizană tonică.
*lichén m. (lat. líchen, lichénis, vgr. leihén, lichen). Simbioza uneĭ alge și a uneĭ cĭupercĭ care, pin această asociațiune, trăĭesc pe scoarța arborilor, stîncĭ, zidurĭ ș. a. în formă de coajă pulverulentă (mușchĭ): licheniĭ servesc ca nutriment renilor și contribuĭe la formarea pămîntuluĭ vegetal, ĭar din lichenu numit „de Islanda” se face un ceaĭ pectoral, pastile ș. a. Un fel de pecingine.
LICHEN s. 1. (BOT.) (reg.) mușchi creț, mușchi de munte. 2. (MED.) (pop.) păducel.
LICHÉN (< fr., lat.) s.m 1. (La pl.) Încrengătură de plante inferioare simbionte formate prin asocierea unei alge microscopice cu o ciupercă filamentoasă (Lichenophyta). Pionieri ai vegetației, pot fi întâlniți la înălțimi foarte mari, în deșerturi, pe solul înghețat din regiunile arctice unde sunt singura vegetație existentă. Cresc pe sol, pe stânci, pe scoarța copacilor; din punct de vedere morfologic pot și crustoși, foliacei, ramificați etc. (ex.: mătreața-bradului, lichenul-de-piatră, lichenul-renului etc.). Au importanță în procesul de formare a solului, în hrana animalelor, în medicina umană și veterinară etc. 2. (MED.) (Înv.) Nume dat unor dermatoze de natură diversă, caracterizate prin aspect papular.
LICHENI- „licheni”. ◊ L. lichen „lichen” > fr. licheni-, germ. id., engl. id. > rom. licheni-. □ ~col (v. -col1), adj., care trăiește pe licheni; ~form (v. -form), adj., cu înfățișare de lichen; ~vor (v. -vor), adj., care se hrănește cu licheni.

licheni dex

Intrare: lichen
lichen substantiv masculin
Intrare: licheni
licheni