Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru lichen

LICH├ëN, licheni, s. m. 1. (La pl.) Grup de plante inferioare al c─âror tal este compus dintr-o ciuperc─â ╚Öi o alg─â aflate ├«n simbioz─â, care cresc pe scoar╚Ťa arborilor b─âtr├óni, pe ziduri, pe st├ónci etc.; (╚Öi la sg.) plant─â care face parte din acest grup. 2. Boal─â de piele cu evolu╚Ťie cronic─â, caracterizat─â prin apari╚Ťia pe piele a unor proeminen╚Ťe care provoac─â m├ónc─ârime, prin ├«ngro╚Öarea ╚Öi pigmentarea excesiv─â a pielii etc. ÔÇô Din fr. lichen.
LICH├ëN, licheni, s. m. 1. (La pl.) Grup de plante inferioare al c─âror tal este compus dintr-o ciuperc─â ╚Öi o alg─â aflate ├«n simbioz─â, care cresc pe scoar╚Ťa arborilor b─âtr├óni, pe ziduri, pe st├ónci etc.; (╚Öi la sg.) plant─â care face parte din acest grup. 2. Boal─â de piele cu evolu╚Ťie cronic─â, caracterizat─â prin apari╚Ťia pe piele a unor proeminen╚Ťe care provoac─â m├ónc─ârime, prin ├«ngro╚Öarea ╚Öi pigmentarea excesiv─â a pielii etc. ÔÇô Din fr. lichen.[1]
LICH├ëN, licheni, s. m. Plant─â criptogam├ó, compus─â dintr-o ciuperc─â ╚Öi o alg─â care tr─âiesc ├«n simbioz─â; cre╚Öte pe scoar╚Ťa arborilor b─âtr├«ni, pe ziduri, pe st├«nci etc.
lich├ęn s. m., pl. lich├ęni
lich├ęn s. m., pl. lich├ęni[1]
LICH├ëN s. 1. (BOT.) (reg.) mu╚Öchi cre╚Ť, mu╚Öchi de munte. 2. (MED.) (pop.) p─âducel.[1]
LICH├ëNI s.m.pl. 1. Grup de plante criptogame, cu talul format din simbioza unei ciuperci ╚Öi a unei alge, care cresc pe scoar╚Ťa copacilor, pe ziduri etc.; (la sg.) plant─â din acest grup. 2. (Med.; la sg.) Boal─â de piele caracterizat─â prin mici papule, av├ónd cauze multiple. [< fr. lichens, sg. lichen].[1]
LICH├ëNI1 s. m. pl. 1. plante criptogame, cu talul din simbioza unei ciuperci ╚Öi a unei alge, care cresc pe scoar╚Ťa copacilor, pe ziduri. 2. (sg.) dermatoz─â caracterizat─â prin mici papule, care provoac─â m├ónc─ârime. (< fr. lichens)
LICHENI2-/LICHENO- elem. ÔÇ×licheniÔÇŁ. (< fr. lich├ęni-, lich├ęno-, cf. lat. lichen)
LICHÉN ~i m. Plantă inferioară compusă din două organisme aflate în simbioză (o ciupercă și o algă), care crește mai ales pe stânci sau pe coaja copacilor bătrâni. /<fr. lichen[1]
lichen m. plantă medicinală ce crește pe ziduri sau stânci: din lichenul de Islanda se face o tizană tonică.
*lich├ęn m. (lat. l├şchen, lich├ęnis, vgr. leih├ęn, lichen). Simbioza une─ş alge ╚Öi a une─ş c─şuperc─ş care, pin aceast─â asocia╚Ťiune, tr─â─şesc pe scoar╚Ťa arborilor, st├«nc─ş, zidur─ş ╚Ö. a. ├«n form─â de coaj─â pulverulent─â (mu╚Öch─ş): licheni─ş servesc ca nutriment renilor ╚Öi contribu─şe la formarea p─âm├«ntulu─ş vegetal, ─şar din lichenu numit ÔÇ×de IslandaÔÇŁ se face un cea─ş pectoral, pastile ╚Ö. a. Un fel de pecingine.
LICHEN s. 1. (BOT.) (reg.) mu╚Öchi cre╚Ť, mu╚Öchi de munte. 2. (MED.) (pop.) p─âducel.
LICH├ëN (< fr., lat.) s.m 1. (La pl.) ├Äncreng─âtur─â de plante inferioare simbionte formate prin asocierea unei alge microscopice cu o ciuperc─â filamentoas─â (Lichenophyta). Pionieri ai vegeta╚Ťiei, pot fi ├«nt├ólni╚Ťi la ├«n─âl╚Ťimi foarte mari, ├«n de╚Öerturi, pe solul ├«nghe╚Ťat din regiunile arctice unde sunt singura vegeta╚Ťie existent─â. Cresc pe sol, pe st├ónci, pe scoar╚Ťa copacilor; din punct de vedere morfologic pot ╚Öi crusto╚Öi, foliacei, ramifica╚Ťi etc. (ex.: m─âtrea╚Ťa-bradului, lichenul-de-piatr─â, lichenul-renului etc.). Au importan╚Ť─â ├«n procesul de formare a solului, ├«n hrana animalelor, ├«n medicina uman─â ╚Öi veterinar─â etc. 2. (MED.) (├Änv.) Nume dat unor dermatoze de natur─â divers─â, caracterizate prin aspect papular.

Lichen dex online | sinonim

Lichen definitie

Intrare: lichen
lichen substantiv masculin