Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru lichea

LICHE├ü, lichele, s. f. Om f─âr─â caracter, lipsit de demnitate, netrebnic; sec─âtur─â. ÔÇô Din tc. leke ÔÇ×neru╚ÖinareÔÇŁ.
LICHE├ü, lichele, s. f. Om f─âr─â caracter, lipsit de demnitate, netrebnic; sec─âtur─â. ÔÇô Din tc. leke ÔÇ×neru╚ÖinareÔÇŁ.
LICHE├ü, lichele, s. f. Om de nimic, lipsit de demnitate, lingu╚Öitor, slugarnic, netrebnic, om ├«n care nu se poate avea ├«ncredere; sec─âtur─â. Era un flu╚Öturatec ╚Öi un u╚Öurel de minte d-─âi mari, cum adic─â am zice noi un fleac de om sau o lichea. ISPIRESCU, U. 90. ╚Üi se cade ╚Ťie, Lichea neru╚Öinat─â, astfel s─â ne vorbe╚Öti? ALEXANDRESCU, M. 322.
liche├í s. f., art. liche├íua, g.-d. art. lich├ęlei; pl. lich├ęle, art. lich├ęlele
liche├í s. f., art. liche├íua, g.-d. art. lich├ęlei; pl. lich├ęle
LICHE├ü s. derbedeu, lep─âd─âtur─â, netrebnic, pu╚Ölama, sc├órn─âvie, sec─âtur─â, (pop. ╚Öi fam.) cioflingar, (├«nv. ╚Öi reg.) pujl─âu, (reg.) orbete, o╚Öi╚Ötic, postoronc─â, pujl─â, (Mold.) nandral─âu, poghibal─â, (Transilv. ╚Öi Maram.) techergheu, (├«nv.) ╚Ötrengar, (fam.) cutr─â, mar╚Ťafoi, (fig.) c─âz─âtur─â, otreap─â, zdrean╚Ť─â, (reg. fig.) loaz─â, (arg.) sichimea. (E o ~ f─âr─â caracter.)
LICHE├ü s. v. cusur, defect, deficien╚Ť─â, imperfec╚Ťiune, insuficien╚Ť─â, lacun─â, lips─â, meteahn─â, neajuns, p─âcat, sc─âdere, sl─âbiciune, viciu.
liche├í (lich├ęle) s. f. ÔÇô Punga╚Ö, tic─âlos, ╚Ömecher. ÔÇô Mr. liche. Tc. (per.) leke ÔÇ×murd─ârieÔÇŁ (╚śeineanu, III, 78, Meyer 239; Lokotsch 1292), cf. ngr. ╬╗╬Á¤░╬ş¤é, alb. likje, bg. lek├ę. ÔÇô Der. lichelism, s. n. (tic─âlo╚Öie).
LICHE├ü ~├ęle f. Persoan─â care v─âde╚Öte lips─â de demnitate; om lingu╚Öitor ╚Öi slugarnic. [Art. licheaua; G.-D. lichelei] /<turc. leke
liche├á f. sec─âtur─â: licheaua de st─âp├ón al mo╚Öiei ISP. [Vechiu-rom. leche├á, defect (┬źAlexandru-Vod─â Moruz avea dou─â lechele fire╚Öti, l─âcomia adic─â ╚Öi scumpetea┬╗, Zilot) = turc. LEK├ł, pat─â, meteahn─â, om stricat].
liche├í f., pl. ele (turc. pers. leke, pat─â, ru╚Öine, om stricat; ngr. lek├ęs). Sec. 18-19 (lechea). Defect sufletesc (ca ho╚Ťia ╚Ö. a.). Az─ş (lichea). Om f─âr─â caracter, om slugarnic.
lichea s. v. CUSUR. DEFECT. DEFICIENȚĂ. IMPERFECȚIUNE. INSUFICIENȚĂ. LACUNĂ. LIPSĂ. METEAHNĂ. NEAJUNS. PĂCAT. SCĂDERE. SLĂBICIUNE. VICIU.
LICHEA s. derbedeu, lep─âd─âtur─â, netrebnic, pu╚Ölama, sc├«rn─âvie, sec─âtur─â, (pop. ╚Öi fam.) cioflingar, (├«nv. ╚Öi reg.) pujl─âu, (reg.) orbete, o╚Öi╚Ötie, postoronc─â, pujl─â, (Mold.) nandral─âu, poghibal─â, (Transilv. ╚Öi Maram.) techergheu, (├«nv.) ╚Ötrengar, (fam.) cutr─â, mar╚Ťafoi, (fig.) c─âz─âtur─â, otreap─â, zdrean╚Ť─â, (reg. fig.) loaz─â, (arg.) sichimea. (E o ~ f─âr─â caracter.)

Lichea dex online | sinonim

Lichea definitie

Intrare: lichea
lichea substantiv feminin