Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru lic─âri

LIC─éR├Ź, pers. 3 lic─âre╚Öte, vb. IV. Intranz. 1. A r─âsp├óndi o lumin─â slab─â, de-abia ├«ntrez─ârit─â sau cu sclipiri u╚Öoare ╚Öi intermitente. 2. A sclipi, a luci. [Prez. ind. pers. 3 sg.: l├şc─âre. ÔÇô Var.: licur├í vb. I, licur├ş vb. IV] ÔÇô Et. nec.
LIC─éR├Ź, pers. 3 lic─âre╚Öte, vb. IV. Intranz. 1. A r─âsp├óndi o lumin─â slab─â, de-abia ├«ntrez─ârit─â sau cu sclipiri u╚Öoare ╚Öi intermitente. 2. A sclipi, a luci. [Prez. ind. pers. 3 sg.: l├şc─âre. ÔÇô Var.: licur├í vb. I, licur├ş vb. IV] ÔÇô Et. nec.
LIC─éR├Ź, lic─âresc, vb. IV. Intranz. 1. A r─âsp├«ndi o lumin─â slab─â, de-abia ├«ntrez─ârit─â sau cu sclipiri u╚Öoare ╚Öi intermitente; a lumina slab cu o flac─âr─â p├«lp├«itore. V. p├«lp├«i, miji. Stele rari lic─âreau departe, printre ├«ngr─âm─âdiri negre de nouri. SADOVEANU, O. VI 64. Felinarele slabe lic─âreau ca ni╚Öte semne fantastice in ╚Öan╚Ťurile ├«ntortocheate. REBREANU, N. 48. C├«teva geamuri mai lic─âresc ├«n bezn─â. VLAHU╚Ü─é, O. A. 153. ÔŚŐ Fig. N─âdejdea ta a lic─ârit un moment. PAS, Z. I 230. Din soarele copil─âriei mele ├Än ochiul t─âu mai lic─âre╚Öte-o raz─â. GOGA, P. 26. Nimic, nici chiar speran╚Ťa ├«n ochi nu lic─âre╚Öte. MACEDONSKI, O. I 219. 2. A sclipi, a luci, a str─âluci. Focul se aprinse ╚Öi v─ârs─â o dung─â lat─â de lumin─â ├«n tufi╚Öuri; frunzele luncii lic─âreau. SADOVEANU, O. I 17. [P├«r─âul] intra iar─â╚Öi ├«n p─âdure ╚Öi de aci ├«nainte lic─ârea tot printre r─âd─âcini. GALACTION, O. I 293. Dintre r├«ndurile plicticoase lic─âreau ne├«ncetat ochii verzi ai Tan╚Ťei. REBREANU, R. I 183. Ochii ├«i lic─ârir─â ├«n cap ca dou─â m─ârgele de sticl─â. VLAHU╚Ü─é, O. A. 132. ÔÇô Prez. ind. pers. 3 sg. ╚Öi: l├şc─âre (DE╚śLIU, M. 49, STANCU, D. 376, IOSIF, PATR. 54). ÔÇô Variante: licur├í (ODOBESCU, S. I 144) vb. I, licur├ş (EMINESCU, O. I 76, ODOBESCU, S. III 48, ALEXANDRESCU, M. 19) vb. IV.
lic─âr├ş (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. lic─âr├ę╚Öte, imperf. 3 sg. lic─âre├í; conj. prez. 3 s─â lic─âre├ísc─â
lic─âr├ş vb., ind. prez. 3 sg. lic─âr├ę╚Öte, imperf. 3 sg. lic─âre├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. lic─âre├ísc─â
LIC─éR├Ź vb. 1. v. sclipi. 2. v. p├ólp├ói. 3. v. str─âluci.
lic─âr├ş (-r├ęsc, lic─âr├şt), vb. ÔÇô A luci, a sc├«nteia. ÔÇô Var. licuri, licura. Probabil din lucoare; rezultatul *lucuri s-ar fi disimilat, ├«n form─â mai pu╚Ťin clar─â, cf. licurici. Dup─â Pascu, Arhiva, 1905, 130 ╚Öi Pascu, I, 111, din lat. *lucul─şre; dup─â Tiktin ╚Öi Scriban, legat de lat. luc─ôre. Conform ipotezei improbabile a lui Pu╚Öcariu, Dacor., IV, 735-8, cf. REW 5079a, dintr-un lat. *liquor─üre, pentru liquere; dup─â Herzog, Dacor., V, 493, din sl. lik┼ş ÔÇ×roat─âÔÇŁ. ÔÇô Der. lic─ârit (var. lic─âri╚Ö, licuri╚Ö), s. n. (sc├«nteiere); lic─âritor, adj. (sc├«nteietor); lic─âr, s. n. (sc├«nteiere), pare o crea╚Ťie personal─â a lui Cezar Petrescu.
A LIC─éR├Ź pers. 3 ~├ę╚Öte intranz. 1) (despre surse de lumin─â) A r─âsp├óndi o lumin─â difuz─â ╚Öi intermitent─â. 2) fig. A ap─ârea abia deslu╚Öit; a c─âp─âta contururi vagi. /Orig. nec.
lic─âr├Č v. 1. a luci; 2. a da pu╚Ťin─â lumin─â. [DintrÔÇÖun primitiv lic (v. licur├Č), de unde ╚Öi alic├Č].
lic─âr├ęsc, licur├ęsc ╚Öi -ur├ęz v. intr. (din ace─şa╚Ö─ş r─âd. cu vgr. l├Żke, lumin─â de zor─ş, leuk├│s, alb, cu lat. lux, lucis, lumin─â, luc├ęre, a luci, cu got. liuhath, lumin─â, germ. licht ╚Ö. a.). Lucesc pu╚Ťin: lampa, focu de abeama─ş lic─ârea. Fig. ├Än ochi─ş lu─ş lic─âri o raz─â de speran╚Ť─â.
LIC─éRI vb. 1. a clipi, a luci, a scap─âra, a sc├«nteia, a sclipi, a str─âfulgera. (Lumini╚Ťe ~ ├«n noapte.) 2. a p├«lp├«i, a sclipi, a tremura, a vibra. (Flac─âra lum├«n─ârii ~.) 3. a luci, a sc─âp─âra, a sc├«nteia, a sclipi, a sticli, a str─âluci. (Ochii ├«i ~.)

Lic─âri dex online | sinonim

Lic─âri definitie

Intrare: lic─âri (3 -re)
lic─âri 3 -re verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a
Intrare: licări (3 -rește)
licări 3 -rește verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a