LICĂÍ vb. v. lipăi.

licăí (-ăiésc, – ít), vb. – A linge, a linchi. – Var. lincăi, linchi, linciuri. Creație expresivă. Alte explicații par echivoce (din v. germ. lecchon, Diez, I, 246; din sl. lokati, Miklosich, Lexicon, 343 și Cihac, II, 171; același Cihac, II, 511, pune în legătură pe linciuri cu leciu, și Scriban, cu mag. lecsegni „a plesni, a trosni”. Lui linchi îi corespunde limpi, vb. (a linge), cu var. limbi (sec. XVIII), prin confuzie cu limbă. Der. li(n)căit, s. n. (lipăit, lingere); lincăială, s. f. (linsoare); linciureală, s. f. (plescăială, bălăceală). Se întîlnește cu der. expresive de la lap și liorc.

licăì v. a linge într’una. [Cf. nemț. LECKEN].

licăi vb. v. LIPĂI.